opțiuni
  • info

16 definiții pentru nesăbuit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESĂBUIT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

NESĂBUIT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

nesăbuit2, ~ă a [At: H IV, 54 / Pl: ~iți, ~e l V: ~sibuit / E: ne- + săbuit] (Reg) 1 Lipsit de finețe, de delicatețe în trăsături, în alcătuire. 2 (Pex) Grosolan. corectat(ă)

nesăbuit1, ~ă [At: (a. 1824) URICARIUL, V, 186/23 / V: (reg) ~băduit / Pl: ~iți, ~e / E: cf mg szabadni] 1-2 smf, a (Om) lipsit de judecată în acțiuni Si: imprudent, nechibzuit, necugetat, nesocotit. 3 a (D. acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care denotă lipsă de judecată. 4 a (Pex) Lipsit de sens Si: absurd. 5 a (Pex) Cu totul exagerat Si: deplasat. corectat(ă)

NESĂBUIT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. Nechibzuit, nesocotit; irațional, nebun, nebunesc. De obicei nu prea eram grijuliu... dovadă escapada mea nesăbuită de la Nada Florilor. SADOVEANU, N. F. 123. Un trai nesăbuit și sec. VLAHUȚĂ, P. 53. ◊ (Substantivat) Cel ce însă umblă mereu cercînd este un nesăbuit, căruia trebuie să-i lipsească vreo doagă. ISPIRESCU, L. 247.

NESĂBUIT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de chibzuință; nesocotit; nechibzuit. Faptă ~tă. /cf. ung. szabadni

nesăbuit a. nesocotit, nebun: glume, plăceri nesăbuite. [Origină necunoscută]. ║ m. nebun: un nesăbuit căruia trebuie să-i lipsească vr’o doagă ISP.

nesăbăduit, ~ă a vz nesăbuit1 corectat(ă)

nesibuit, ~ă a vz nesăbuit2 corectat(ă)

nesăbăduít (est) și nesăbuít (vest), -ă adj. (ne-, nu și ung. szabad, slobod, permis, szabadni, a fi permis). Nesocotit, nebunesc: cheltuĭelĭ nesăbuite. Nebun smintit: om nesăbuit. Subst. Om nesăbuit. Adv. Cu nesăbuință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nesăbuit adj. m., pl. nesăbuiți; f. nesăbuită, pl. nesăbuite

nesăbuit adj. m., pl. nesăbuiți; f. nesăbuită, pl. nesăbuite

nesăbuit adj. m., pl. nesăbuiți; f. sg. nesăbuită, pl. nesăbuite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NESĂBUIT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.

NESĂBUIT adj. 1. imprudent, nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~.) 2. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (O faptă ~.)

Nesăbuit ≠ socotit

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nesăbuit (nesăbuită), adj. – Exagerat, disproporționat, nechibzuit. Origine necunoscută. Scriban indică var. nesăbăduit și mag. szabadni „a fi îngăduit”; ambele indicații sînt puțin sigure. Apare deja din sec. XVII. – Der. nesăbuire, s. f. (nechibzuință, lipsă de considerație); nesăbuință, s. f. (nechibzuință).

Intrare: nesăbuit
nesăbuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesăbuit
  • nesăbuitul
  • nesăbuitu‑
  • nesăbuită
  • nesăbuita
plural
  • nesăbuiți
  • nesăbuiții
  • nesăbuite
  • nesăbuitele
genitiv-dativ singular
  • nesăbuit
  • nesăbuitului
  • nesăbuite
  • nesăbuitei
plural
  • nesăbuiți
  • nesăbuiților
  • nesăbuite
  • nesăbuitelor
vocativ singular — —
plural — —
nesăbăduit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nesibuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nesăbuit, nesăbuităadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: imprudent irațional nebun nechibzuit nesocotit antonime: socotit
    • format_quote (și) substantivat Cel ce însă umblă mereu cercînd este un nesăbuit, căruia trebuie să-i lipsească vreo doagă. ISPIRESCU, L. 247. DLRLC
    • 1.1. (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nebun nebunesc
      • format_quote De obicei nu prea eram grijuliu... dovadă escapada mea nesăbuită de la Nada Florilor. SADOVEANU, N. F. 123. DLRLC
      • format_quote Un trai nesăbuit și sec. VLAHUȚĂ, P. 53. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.