NESATURAT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care conține intr-unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (Despre combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple. – Pref. ne- + saturat.

nesaturat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + saturat] 1 (D. un sistem fizico-chimic) Care conține în unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. 2 (D. combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple.

NESATURAT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care conține în unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (Despre combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple. – Ne- + saturat.

NESATURAT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un amestec de substanțe) Care conține o cantitate mai mică din una dintre substanțele componente decît cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ♦ (Despre substanțe chimice) Care conține duble sau triple legături în moleculă.

NESATURAT, -Ă adj. (Despre un amestec) Care conține unul dintre componenți într-o cantitate mai mică decît cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ♦ (Despre corpuri chimice) Care are legături duble sau triple în moleculă. [Pl. -ați, -ate. / după fr. non-saturé].

NESATURAT, -Ă adj. (despre un sistem fizico-chimic) care conține unul dintre componenți într-o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (despre combinații chimice organice) cu legături duble sau triple în moleculă. (după fr. non-saturé)

nesaturat adj. m., pl. nesaturați; f. nesaturată, pl. nesaturate

nesaturat adj. m., pl. nesaturați; f. nesaturată, pl. nesaturate

nesaturat adj. m., pl. nesaturați; f. sg. nesaturată, pl. nesaturate

Nesaturat ≠ saturat

nesaturat (geoch.), (engl.= unsaturated) 1. despre un min. „deficitar” în silice, care nu se poate forma în prezența silicei libere (ex.: feldspatoizi, olivină); 2. despre o topitură sau o rocă magmatică alcătuită preponderent din astfel de min. (foyait, essexit, theralit). nisip, (engl.= sand) termen cu semnificație granulometrică, folosit pentru depozitele psamitice mobile, în care granulele au diametrul între 2 și 0,063 mm. Se disting n. oligomictice – monominerale-, cuarțoase, carbonatice etc., și n. polimictice (formate din cuarț, mice, feldspați, clorit, min. grele). Genetic, se deosebesc: n. marine (litorale sau neritice), n. fluviatile, n. eoliene (de dune continentale, deșertice etc.). N. constituie sedimente act. sau formează strate intercalate în dep. cenozoice.