NEURASTENIE, neurastenii, s. f. Formă clinică de nevroză manifestată prin dureri de cap, insomnie, oboseală, depresie psihică, anxietate, palpitații, sufocări etc. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénie.

neurastenie sf [At: F (1900), 511 / P: ne-u~ / V: (îvr) nevras~^[1] / Pl: ~ii / E: fr neurasthénie] 1 Boală caracterizată prin tulburări funcționale ale scoarței cerebrale și manifestată prin stări de oboseală, dureri de cap, insomnie, depresiune psihică etc. 2 (Pex) Criză de neurastenie. modificată

NEURASTENIE, neurastenii, s. f. Boală caracterizată prin tulburări funcționale ale scoarței cerebrale, care se manifestă prin dureri de cap, insomnie, oboseală, depresiune psihică, anxietate, palpitații, sufocări etc. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénie.

NEURASTENIE s. f. Boală care se caracterizează prin tulburări funcționale ale sistemului nervos (dureri de cap, insomnie, oboseală).

NEURASTENIE s.f. Boală caracterizată prin tulburări funcționale ale sistemului nervos, care se manifestă prin dureri de cap, insomnie, oboseală etc. [Gen. -iei. / < fr. neurasthénie, cf. gr. neuron – nerv, astheneia – slăbiciune].

NEURASTENIE s. f. boală caracterizată prin tulburări funcționale ale sistemului nervos, care se manifestă prin dureri de cap, insomnie, oboseală. (< fr. neurasthénie)

NEURASTENIE f. Stare patologică constând într-o afecțiune funcțională a sistemului nervos, care se manifestă prin oboseală, dureri de cap, insomnie etc. [Sil. ne-u-] /

neurastenie f. slăbirea nervilor.

* neŭrasténie f. (d. vgr. neûron, nerv, și asthéneia, boală, slăbicĭune). Slăbirea puteriĭ nervilor: neŭrastenia e de multe cauzată, de excesu de muncă intelectuală și duce la sinucidere.

nevrastenie sf vz neurastenie

neurastenie (desp. ne-u-ras-/-ur-as-) s. f., art. neurastenia, g.-d. art. neurasteniei; pl. neurastenii, art. neurasteniile (desp. -ni-i-)

!neurastenie (ne-u-ras-/-ur-as-) s. f., art. neurastenia, g.-d. art. neurasteniei; pl. neurastenii, art. neurasteniile

neurastenie s. f. (sil. ne-; mf. -ur-) → astenie

neurastenie, -niei gen. a.

NEUR-, v. NEURO-. □ ~astenie (v. -astenie), s. f., boală caracterizată prin tulburări funcționale ale sistemului nervos; ~odinie (v. -odinie), s. f., durere resimțită pe traiectul unui nerv senzitiv sau al ramificațiilor sale; ~onichie (v. -onichie), s. f., modificări distrofice ale unghiilor, care apar în cursul unor boli nervoase.