neutraliza [At: I. GOLESCU, C. / P: ne-u~ / Pzi: ~zez, (înv) 3 ~liză / E: fr neutraliser] 1 vt A anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară Si: a contracara, a dejuca, a zădărnici. 2 vt A face inofensiv. 3 vt A reduce la pasivitate, la zero Si: a paraliza. 4-5 vtr (Lin; d. opoziții) A (determina sau) a suferi o neutralizare (5). 6-7 vtr (Chm) (A face să devină sau) a deveni neutru (9) Si: (îvr) a neutrala (1-2). 8 vt (Fiz) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.

NEUTRALIZA, neutralizez, vb. I. Tranz. 1. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv; a anihila, a anula, a zădărnici. A neutraliza ofensiva unei armate inamice. 2. (Chim.; cu privire la compuși) A face neutru (4). ♦ (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.

NEUTRALIZA vb. I. tr. 1. A face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune, o manifestare etc.). 2. A face neutru (4). ♦ A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. ♦ tr., refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. [< fr. neutraliser].

NEUTRALIZA vb. I. tr. 1. a face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune). 2. a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. II. tr., refl. 1. a (se) face neutru (4). 2. (lingv.) a determina, a suferi o neutralizare. (< fr. neutraliser)

A NEUTRALIZA ~ez tranz. 1) A lipsi de posibilitatea de a se manifesta activ; a face neutru, inofensiv. 2) (compuși chimici) A face să devină neutru. ~ o soluție. 3) (corpuri fizice) A lipsi de sarcină electrică. [Sil. ne-u-] /<fr. neutraliser

A SE NEUTRALIZA mă ~ez intranz. A deveni neutru. [Sil. ne-u-] /<fr. neutraliser

neutralizà v. 1. a face neutră o sare printr’o operațiune chimică; 2. a deveni neutru, a se anula.

* neutralizéz v. tr. Fac neutral. Chim. Fac neutru: a neutraliza un acid. Fig. Zădărnicesc: a neutraliza planurile cuĭva.

neutraliza (a ~) (desp. ne-u-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. neutralizez, 3 neutralizează; conj. prez. 1 sg. să neutralizez, 3 să neutralizeze

!neutraliza (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizează

neutraliza vb. (sil. -tra-), ind. prez. 1 sg. neutralizez, 3 sg. și pl. neutralizează

neutralizez.

NEUTRALIZA vb. 1. v. anihila. 2. v. paraliza.

NEUTRALIZA vb. 1. a anihila, a anula, a contracara, a împiedica, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...) 2. a anula, a paraliza. (Sfiala îi ~ orice mișcare.)

NEUTRALIZA vb. I. 1. Tranz. A anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici; a face inofensiv, a reduce la pasivitate, la zero, a paraliza (1). cf. i. golescu, c. Secretul de a neutraliza trăsnetul. mn (1836), 87, cf. valian, v. Reacopere apoi peste tot această grămăzuie cu o deasă cămașă de pămînt ordinar, pentru a absorbi și a neutraliza mirosul amoniacal. brezoianu, a. 46/29. Nu puteam a-mi hotărî o mai bună alegere de substanță decît camforul în îndoita țintă de a înăbuși cauza d-a dreptu a boalei și d-a-i neutraliza efectele. man. sănăt. 99/5, cf. marin, pr. i, 159/23. S-a învoit... pentru ca să neutralizeze puterile Germaniei. rom. Lit. 279¹/10, cf. polizu, pontbriant, d. Maximilian I rămînea ostil, dar diplomația franceză i-a neutralizat acțiunea. oțetea, r. 159. Vrea să ia contact întîi cu dușmanii, ca să-i neutralizeze. stancu, R. a. iv, 372. Aceștia erau periculoși și trebuiau neutralizați. t. popovici, se. 401. Prezintă date concludente cu privire la strădaniile claselor posedante de a neutraliza țărănimea. v. rom. februarie 1960, 103. ◊ refl. recipr. Dorința de viață și dorința de moarte se neutralizează una prin alta. gherea, st. cr. i, 208. ♦ Refl. (Lingv.; despre opoziții) A suferi o neutralizare (1). cf. der. 2. tranz. fact. (Chim.) A face să devină neutru (2); (învechit, rar) a neutrala. Proprietatea [varului]... de a neutraliza acidurile vegetale dăunătoare. brezoianu, r. 96/21, cf. prot.-pop., n. d. [Calciul] neutralizează acizii care se formează în plantă. agrotehnica, i, 196. ◊ refl. pas. Se adaugă cîteva picături de acid clorhidric... apoi se neutralizează exact cu amoniac. Chim. an. calit. 122. ◊ refl. recipr. Proprietățile acidului și ale bazei se neutralizează reciproc. marin. pr. i, xvi/33. – Pronunțat: ne-u-. – prez. ind.: neutralizez; pers. 3 și (învechit) neutraliză. – Din fr. neutraliser.