NEÎNCETAT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

neîncetat, ~ă [At: VARLAAM, C. 95 / V: (pop) nen~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + încetat] 1-2 a Care nu se oprește (niciodată) Si: continuu, permanent. 3 a Veșnic. 4 a Care se repetă mereu. 5-6 a, av (În mod) constant. 7 av Fără întrerupere Si: întruna.

NEÎNCETAT adj. și adv. Fără încetare, necontenit, mereu [înceta].

NEÎNCETAT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Ne- + încetat.

NEÎNCETAT, -Ă, neîncetați, -te, adj. Care nu încetează, nu se oprește, nu se întrerupe (niciodată); necurmat, continuu. Călătoria-ți lungă prin țările străine, Cu-atîte cheltuiele și trudă nencetată, Se-ncheie într-aceasta. NEGRUZZI, S. II 190. ◊ (Adverbial) Fumul cel vînăt, roșia ceață Crește, se-ntinde neîncetat. BELDICEANU, P. 60. – Scris și: nencetat.

NEÎNCETAT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la încetat) Care nu se mai oprește; neîntrerupt; necurmat; necontenit. /ne- + încetat

neîncetat a. și adv. fără încetare.

neîncetát, -ă adj. (d. încetez). Necontenit, continuŭ, neîntrerupt. Adv. Curge neîncetat.

nencetat, ~ă a vz neîncetat

neîncetat adj. m., pl. neîncetați; f. neîncetată, pl. neîncetate

neîncetat adj. m., pl. neîncetați; f. neîncetată, pl. neîncetate

neîncetat adj. m., pl. neîncetați; f. sg. neîncetată, pl. neîncetate

NEÎNCETAT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu. 3. adv. v. întotdeauna.

NEÎNCETAT adj., adv. 1. adj. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 3. adv. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, permanent, pururi, totdeauna, veșnic, (pop.) necurmat. (Erau ~ împreună.)

Perpetuum mobile (lat. „Neîncetat în mișcare”) – sistem fizic (mecanic, electric etc.), imaginat să funcționeze nelimitat spre a efectua lucru mecanic sau a furniza energie fără întrerupere. Cum toate încercările făcute în această direcție s-au dovedit zadarnice de-a lungul vremii, expresia indică ceva imposibil de realizat, sau servește drept comparație pentru o mișcare continuă. De pildă, compozițiile muzicale care, prin succesiunea rapidă a notelor, imită un perpetuum mobile, poartă uneori acest titlu. ȘT.