NEÎNTRERUPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

neîntrerupt, ~ă a [At: IORGA, C. I. I, 110 / V: (pfm) nen~ / Pl: ~pți, ~e / E: ne- + întrerupt] 1 Care nu se întrerupe. 2 Care are loc fără întrerupere Si: continuu, necontenit. 3 (Pex) Permanent.

NEÎNTRERUPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Ne- + întrerupt.

NEÎNTRERUPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj. Care nu este întrerupt, care are loc fără întrerupere; continuu. Se desfăceau aripi cu nervuri fine, înfiorate de tremur neîntrerupt. SADOVEANU, A. L. 200. Pentru mine dragostea aceasta era o luptă neîntreruptă. CAMIL PETRESCU, U. N. 210. ◊ (Adverbial) Orbitoare, fulgerele scăpărau neîntrerupt. MIHALE, O. 506. Merse neîntrerupt trei zile și trei nopți. POPESCU, B. I 5.

neîntrerupt a. fără întrerupere.

neîntrerúpt, -ă adj. Continuŭ, necontenit, necurmat. Adv. Ploŭă neîntrerupt.

nentrerupt, ~ă a vz neîntrerupt

neîntrerupt adj. m., pl. neîntrerupți; f. neîntreruptă, pl. neîntrerupte

neîntrerupt adj. m., pl. neîntrerupți; f. neîntreruptă, pl. neîntrerupte

neîntrerupt adj. m., pl. neîntrerupți; f. sg. neîntreruptă, pl. neîntrerupte

NEÎNTRERUPT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adj. v. susținut. 3. adv. continuu.

NEÎNTRERUPT adj., adv. 1. adj. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, nesfîrșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. continuu, statornic, susținut, (înv.) nepregetat, nepregetător. (Efort ~; preocupare ~.) 3. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.)