NEȘTIINȚĂ s. f. 1. Faptul de a nu ști, de a nu avea știință de ceva; situație în care se află cel care nu știe ceva, nu are știință de ceva. ♦ Neștiință de carte = analfabetism. 2. Lipsă de cultură, ignoranță; p. ext. obscurantism. – Pref. ne- + știință.

neștiință sf [At: PSALT. HUR. 19^v/19 / Pl: (rar) ~țe / E: ne- + știință] 1 Ignorare involuntară a unui lucru, fapt etc. Si: neștire (1). 2 Situație în care se află o persoană care nu știe ceva Si: neștire (2). 3 (Îs) ~ de carte Analfabetism. 4 (Înv) Neluare în considerare a cuiva sau a ceva Si: (înv) neștiut (1), neștiutură. 5 (Înv; spc) Nerespectare a legii Si: (înv) neștiut (2), neștiutură. 6 (Înv; pex) Fărădelege. 7 (Înv) Păcat. 8 Lipsă de cultură Si: ignoranță. 9 (Pex) Obscurantism. corectat(ă)

NEȘTIINȚĂ s. f. 1. Faptul de a nu ști, de a nu avea știință de ceva; situație în care se află cel care nu știe ceva, nu are știință de ceva. ◊ Neștiință de carte = analfabetism. 2. Lipsă de cultură, ignoranță; p. ext. obscurantism. – Ne- + știință.

NEȘTIINȚĂ s. f. 1. Necunoaștere, necunoștință. Stea! cum lucești în ceriul tău fără să știi că un suflet moare. Și în neștiința ta, ești și mai frumoasă. EMINESCU, N. 73. ◊ Expr. Din neștiință = din cauză că nu știi, că nu ai știut. Cu (sau întru) neștiință = fără a ști. (În corelație cu știință) Se ruga pentru iertarea greșelilor mortului... pentru cele «întru știință» și pentru cele «întru neștiință». MACEDONSKI, O. III 100. Noi nu știam... nici o faptă neomenoasă să fi săvîrșit, nici cu știință, nici cu neștiință. ISPIRESCU, L. 378. 2. Lipsă de știință sau de învățătură; incultură, ignoranță. Din a neștiinței noianuri scăpînd, Se-nalță la ceruri cu agerul gînd. NEGRUZZI, S. II 284. ◊ Neștiință de carte = analfabetism. În anii puterii democrat-populare, milioane de oameni ai muncii de la orașe și de la sate au lichidat neștiința lor de carte. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2681. Cu ce drept cerea patria aceasta sînge unui norod ținut în sărăcie, în biruri grele, în neștiință de carte? CAMILAR, N. I 33.

NEȘTIINȚĂ f. (negativ de la știință): Din ~ din lipsă de informație. Cu ~ fără a ști. ~ de carte analfabetism. /ne- + știință

neștiință f. lipsă de știință.

neștiínță f., pl. e. Ignoranță, lipsă de știință.

UNDE VORBĂ MULTĂ, ACOLO NEȘTIINȚĂ CU MULT MAI MULTĂ (I. Golescu) = Omul flecar nu este de ispravă.

neștiință (desp. neș-ti-in-/ne-ști-) s. f., g.-d. art. neștiinței

!neștiință (neș-ti-/ne-ști-) s. f., g.-d. art. neștiinței

neștiință s. f. (sil. mf. -ști-), g.-d. art. neștiinței

NEȘTIINȚĂ s. 1. v. necunoaștere. 2. v. incultură. 3. v. obscurantism.

NEȘTIINȚĂ s. 1. necunoaștere. (~ unui lucru.) 2. ignoranță, incultură, nepricepere, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticie, prostie, prostime. (E de-o ~ crasă.) 3. obscurantism. (Lupta împotriva ~.)

Neștiință ≠ știință