NICIUNUL, NICIUNA, niciunii, niciunele, pron. neg. Nimeni; nimic. Nu mai e niciunul. Poate că niciuna nu ar fi cerut. – Nici + unui, una (pron. nehot.).

NICI, †NICE, ‡NECE I. conj. Separă propozițiuni negative sau diferiți termeni ai unei propozițiuni negative: nu e ~ bun ~ rău; ~ nu bea ~ nu mănîncă; și ~ tu junghiu, ~ tu friguri, ~ altă boală nu s’a lipit de noi (CRG.); ~ mai mult ~ mai puțin; ~ unul ~ altul nu și-a făcut datoria; ~ una ~ alta 👉 ALTUL III. 5; ~ una ~ două 👉 DOI2, ALB I. 18, BĂLAIU l. 5, PREA2; ~ în car ~ în căruță; (P): ~ salcia pom ~ mojicul om. II. adv. și conj. 1 Servă ca negațiune: ~ mie nu-mi place; ~ nu știu despre ce e vorba; ~ că m’am gîndit ca să-i aduc pagubă (ISP.); n’am închis ochii ~ cît ai scăpăra din amănar (CRG.); ~ măcar un ban nu mi-a dat; ~ chiar o singură dată; 👉 VORBĂ ¶ 2 ~ UN, f. ~ O adj. nedef.: ~ un om, ~ o femeie; ~ o faptă fără plată; ~ UNUL f. ~ UNA pron. nedef.: ~ unul n’a răspuns; ~ una n’a venit ¶ 3 În legătură cu adverbe, formează alte adverbe negative: ~-cînd, niciodată; ~-cum 👉 NICIDECUM; ~-odată 👉 NICIODATĂ; ~-unde, nicăiri, etc. [lat. neque].

niciunul (desp. ni-ciu-/nici-u-) pr. m., g.-d. niciunuia, pl. niciunii; f. niciuna, g.-d. niciuneia, pl. niciunele; g.-d. pl. m. și f. niciunora

niciunul (ni-ciu- / nici-u-) pr. m., g.-d. niciunuia, pl. niciunii; f. niciuna, g.-d. niciuneia, pl. niciunele; g.-d. pl. m. și f. niciunora

niciunul, niciuna sb. (n’a venit niciunul, niciuna) niciunii pl. m., niciunele pl. f.

niciuna pr. v. niciunul

*nici una¹ conjcț. + num. (~, nici mai multe)

*nici una² conjcț. + pr. (~, nici alta)

*nici unu conjcț. + num. (~, nici mai mulți)

*nici unul conjcț. + pr. (~, nici altul)

niciuna pr. v. niciunul

nici una pr. f., g.-d. nici uneia; pl. nici unele, g.-d. nici unora

nici unul pr. m., g.-d. nici unuia; pl. nici unii, g.-d. nici unora