noduroasă f. plantă cu aspect noduros, cu florile adesea roșiatice sau violete (Dactylis glomerata).

NODUROASĂ s. v. golomăț.

noduroasă s. v. GOLOMĂȚ.

NODUROS, -OASĂ adj. 1. (Despre ațe, sfori, funii, țesături etc.) Care are (multe) noduri (I 1), cu noduri. Două funii se rupea, Numai una rămînea, Una lungă nodoroasă, Cît un braț voinic de groasă! alecsandri, p. p. 145. ◊ Fig. Neamurile barbare... găsind pînza limbei urzită..., aruncau cîte un fir de bătătură de a lor, groasă și nodoroasă. negruzzi, s. i, 267. 2. (Despre arbori, lemne, diverse plante) Cu noduri (II1), plin de noduri; cioturos, (învechit și regional) nodos. Peștii... pluteau alături cu buștenii noduroși de stejar. odobescu, s. iii, 16. Toroipanul... și-l cioplise el dintr-un lemn nodoros de măslin sălbatec și și-l ferecase cu fier. ispirescu, u. 33. Un stejar lăsa brațe noduroase și bătrîne peste un norod de dediției. galaction, o. 46. Zaharia Duhu arătă cu bastonul noduros, spre ghivecile cu flori suspendate pe suporturi de lemn văpsit verde. c. petrescu, a. 306, cf. id. s. 12. Făceau puțină umbră doi zarzări bătrîni, cu trunchiurile noduroase. sadoveanu, o. vii, 322, cf. iv, 185. Printre ele, cresc rari măslini slabi, noduroși, abia ducîndu-și zilele în pămîntul lor pietros. Bart, s. m. 54. Un om umbla să bage-n casă O scîndură de brad, cam noduroasă. arghezi, s. p. 31, cf. id. c. o. 217. Vîntul suna frunzele sărace ale arborilor, legăna crengile noduroase. stancu, u.r.s.s. 197. Erau și alții, cu bastoane grele, noduroase. pas, z. i, 212. Bătrîni sprijinindu-se pe bîte noduroase. v. rom. iunie 1954, 127. Arborele crește drept, strîmb, buburos. nodoros. h iv 52. Tu ești, brade, clenguros Și la trup ești nodoros. jarnIk-bîrseanu, d. 508. Și sucită, Și-nvîrtită, Și țăpoasă, noduroasă (Mătura), pamfile, c. 26. ◊ Fig. Nu simțea nici o plăcere de a lua pe cerbicea sa un jug atît de noduros. barițiu, p. a. ii, 634. ♦ (Substantivat, f.) Încîlcitură de plante. cf. brandza, FL. 496, GRECESCU, FL. 624, PANȚU, PL. 3. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Cu articulații proeminente sau cu proeminențe. cf. nod (II 2). Șeful de masă luă pachetul de cărți c-o mină uscată și nodoroasă. delavrancea, s. 133. Își simțea oasele trupului grele, noduroase și ascuțite. vlahuȚă, o. a. 122. Mîinile... noduroase de muncitor strîngeau voinicește coarnele plugului. sandu-aldea, u. p. 7. Erau niște voinici noduroși care se plimbau prin munți ca pe moșia lor. agîrbiceanu, s. p. 16. Nu rămînea din gîtul de pui decît o lungă, nodoroasă și încovoiată „mîța popii”. hogaș, m. n. 37. Un cîine veni lîngă dînsul, îi linse mîinile noduroase, își culcă pe genunchii lui capul. rebreanu, i. 80. Picioarele lui noduroase și gîtuite par smulse din butuce. arghezi, p. t. 10. Mîinile nodoroase... drămăluiau... cele două talismane ale neamului Vardarilor. c. petrescu, a. r. 196. Și-și frîngea mîinile uscate și noduroase. beniuc, m. c. i, 366. Oase noduroase, Din oase mărunte De ciute cărunte. teodorescu, p. p. 60. 4. (Despre obiecte) Care are părți proeminente, îngroșate, cocoloașe, asperități. v. colțuros. În vîrf nodoros de munte Să roagă cu lacrămi crunte (a. 1802). gcr ii, 192/1. Înghit din oală Prea nodoroase Găluști vîrtoase. i. văcărescul, p. 342/12. Hîrîită, nodoroasă stă în colb rîșnița veche. eminescu, o. i, 84. Își aprinse țigara, o țigară grosolană și noduroasă de tutun ieftin. barbu, ș. n. 122. ♦ (Substantivat, n.; argotic) Țigară. cf. călinescu, e. o. i, 27. 5. Fig. Grosolan, necioplit (1). Cine nu știe măsura n-a știut în veci a scri: ...Un vers nu avea putere și ajunge nodoros; Eu mă tem d-a zice multe și mă fac întunecos. heliade, o. i, 120. Vreo cîteva vorbe trînti... D-ale nodoroase, ca niște ciomege. pann, p. v. ii, 100/16. 6. Fig. (Regional) Prefăcut, fățarnic (Boișoara-Călimănești). alr i 1 558/795. E nodoros, cine-i știe gîndurile lui? ib. – pl.: noduroși, -oase. – Și: nodoros, -oasă adj. – Nod + suf. -uros.