7 definiții pentru normalitate
Explicative DEX
normalitate sf [At: DN3 / Pl: ~tăți / E: fr normalité] 1 Stare firească a lucrurilor. 2 (Chm) Concentrație a unei soluții în comparație cu cea a unei soluții normale.
NORMALITATE s.f. Stare normală. ♦ (Chim.) Concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale. [Cf. fr. normalité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NORMALITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este normal. 2. (chim.) concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale. (< fr. normalité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
+normalitate s. f., g.-d. art. normalității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
normalitate s. f., g.-d. art. normalității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
NORMALITÁTE (< normal) s. f. (PSIH.) Stare a unei persoane care se poate aprecia prin raportarea simultană atât la o performanță medie, cât și la absența manifestărilor patologice. N. are limite largi, de o parte și de alta a mediei, ceea ce fundamentează acceptarea diferențelor interumane. Aceste limite largi ale normalului sunt condiționate în același timp de cultura, vârsta, sexul cărora le aparține individul evaluat.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Antonime
Normalitate ≠ anormalitate
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: MDN '08, DOR, DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
normalitatesubstantiv feminin
- 1. Stare normală. DNantonime: anormalitate
- 1.1. Concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale. DN
-
etimologie:
- normalité DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.