opțiuni
  • info

7 definiții pentru norocel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOROCEL, norocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el.

NOROCEL, norocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el.

norocel sn [At: (a. 1770) IORGA, S. D. ap. DLR / Pl: (2) ~e / E: noroc + -el] 1-4 (Pop; șhp) Noroc (1-2) (puțin). 5 (Bot; Mun) Crucea-voinicului (Anemone angulosa).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

norocel (pop.) s. n., pl. norocele

norocel (pop.) s. n., pl. norocele

norocel s. n. (bot.), pl. norocele

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

norocel, norocele, s.n. (pop.) 1. noroc. 2. (reg.) plantă denumită și crucea-voinicului.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

norocel, norocei s. m. (pop.) talisman, amuletă; mic obiect aducător de noroc.

Intrare: norocel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • norocel
  • norocelul
  • norocelu‑
plural
  • norocele
  • norocelele
genitiv-dativ singular
  • norocel
  • norocelului
plural
  • norocele
  • norocelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

norocel, norocelesubstantiv neutru

  • 1. popular Diminutiv al lui noroc. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Noroc + -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.