norocit, ~ă a [At: PSALT. 167 / V: (îvp) ~năr~, ~rucit^[1] / Pl: ~iți, ~e / E: noroci] 1-4 (Înv) Norocos (1-4). 5 (Îvp) Fericit. 6 Mulțumit. 7 Care este bine ales, potrivit. 8 (Înv) Slăvit. 9 (Înv) Important. 10 (Înv) Predestinat. corectat(ă)

NOROCIT adj. p. NOROCI. Cu noroc, fericit ¶¶ C. 👉 NENOROCIT.

NOROCIT, -Ă, norociți, -te, adj. 1. Norocos, fericit. Împărăteasa îl sărută plîngînd și-i pofti întoarcere norocită. POPESCU, B. II 15. Ca să fiu, dar, norocită, S-o ascult pe ea. ALECSANDRI, T. I 411. Noi am făcut un norocit drum. KOGĂLNICEANU, S. 16. 2. (Învechit) Care aduce noroc. Iaca norocita plăcintă de care am vorbit, intră adusă pe o tipsie de argint. NEGRUZZI, S. I 287.

norocit a. cu noroc, fericit.

norocít, -ă adj. (vsl. noročitŭ). Vechĭ. Distins. Fericit.

nărocit, ~ă a vz norocit

norucit, ~ă a vz norocit

NOROCIT adj. v. celebru, faimos, fericit, ilustru, mare, mulțumit, norocos, renumit, reputat, satisfăcut, vestit.

norocit adj. v. CELEBRU. FAIMOS. FERICIT. ILUSTRU. MARE. MULȚUMIT. NOROCOS. RENUMIT. REPUTAT. SATISFĂCUT. VESTIT.

NOROCIT, -Ă adj. 1. (Învechit; despre oameni) Norocos (1). Iar stupi și vinul să făce, că era om nărocit. NECULCE, L. 96, cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 208. Fac pe om norocit la vînat. IST. AM. 94^v/13. Te-am văzut mai drept, mai groaznic, mai viteaz, mai norocit, Izbind pe tîlharul cărui acuma te văz robit. HELIADE, O. I, 409, cf. VALIAN, v. Vătaful de curte al armașului... mai norocit... începuse de mult timp a zeciui averile stăpînului său. FILIOMN, O. I, 128, cf. DDRF, ALEXI, W. Și tata Neleus fu vesel, Căci, norocit așa mult ca tînăr, fusei în bătaie. MURNU, I. 234. 2. (Învechit; despre acțiuni ale oamenilor, întîmplări etc.) Norocos (2). După nărocită biruința lui Traian asupra dachilor. CANTEMIR, HR. 104. Atila... toate cîte făcea, norocite îi ieșiia. C. CANTACUZINO, CM I, 78. Leopardul, boul și șarpele... le vestește o norocită ispravă. IST. AM. 89^r/20. Nu fu norocită lui David această biruință. CALENDARIU (1814), 122/24. Pînă cînd plutirea este norocită, pentru ce să se teamă neîncetat de furtune și să să gîndească numai la nenorociri?, DRAGHICI, r 13/25. Noi am făcut un norocit drum, în cari noi am avut toate lucrurile trebuincioase, KOGĂLNICEANU, S. 16. 3. (Învechit și popular) Fericit; mulțumit (I). Poftim măriii sale sănătate și pace cu viață nărocitî să petreci măria ta de pururia adevăr. DOSOFTEI, în BV I, 210. O, norocite tînărule, carele a virtuților tale crainic și martur ai aflat pre Omirul. N. COSTIN, LET . I, 36/23. Primeaște dar și măriia ta... această osteneală a noastră în norocit numele măriei tale. id, ap. gcr ii 2/39. D[u]mnezăul tuturor... să păzească pre măriia ta... în mulți ani și prea norociți, cu pace fără turburare (a. 1700). GCR I, 337/17. Să bucură întru norucitele zile ale prealuminatei oblăduirii tale toți supușii tăi de viață pacinică (a. 1713). BV I, 488. Pofta răsplătirii iaste o împiedecare mare, car ea nu lasă să trăiască cineva norocit și cu liniște. ANTIM, ap. GCR II, 6/8. Din neamul său cel norocit, spre multă înmulțirea neamului său au crescut (cca 1750). GCR II, 50/16. Pre măriia sa domn nemișcat să-l avem... cu pace, cu liniște și în viață nărocită (a. 1756). BV II, 133. De vor viețui supt aceasle folositoare pravile... să vor face foarte norociți la politiceasca împărțire (a. 1773). GCR II, 86/23. Și te vei lupta cu viața cea tâlhărească pănă cînd va arăta cătră tine Dumnezeu vreun sfîrșit mai norocit. AETHIOPICA 16^r/9, cf. LB. Pe alt nu cunosc pe nimeni și eu, cel mai norocit, Părinteasca-i îngrijire mai mult o am simțit. HELIADE, O. II, 437. Relele ce ai pătimit... și a căror aducere aminte te face să pierzi nădejdea unei soarte mai norocite, ți s-au trimis din cer. MARCOVICI, D. 15/25. Vă învățăm acele ce socotim de cuviință... pentru ca prin aceste să puteți fi norociți. DRAGHICI, R. 4/7, cf. VALIAN, v. Mielușorul... sărmănelul tot vesel... Paște, zburdă... 0, norocită orbire! CONACHI, P. 262. Această norocită popularitate a istoriei vine, mai ales, din două pricini. KOGĂLNICEANU, S., a. 52. Aș fi murit norocită și n-aș fi silită acum a-l blăstema și a plinge! NEGRUZZI, S. I, 52. Ne vom socoti norociți cînd vom putea să-ți plătim măcar în parte astă mare facere de bine. BOLLAIC, ap. GHICA, A. 628. La toate-ai fost norocit, ALEXANDRESCU, O. I, 170, cf. 238. Printr-o coincidență norocită pentru dînsa... avuse ideea de a veni la postelnicul. FILIMON, O. I, 152. Ca să fiu, dar, norocită, S-o ascult pe ea. ALECSANDRI, T. I, 411, cf. DDRF. Împărăteasa îl sărută plîngînd și-i pofti întoarcere norocită. POPESCU, B. II, 15. ♦ Care este bine ales, potrivit. Un metod foarte norocit pentru vindecarea holerii. AR (1837), 37¹/33. Oarecare efecte de umbră și de lumină mai norocite. F (1897), 27. 4. (Învechit) Slăvit; însemnat, important. Bucirați în lură noao cu buciru, în nărocită (slăvită h, bună-nsămnată d) dzi de sărbătoarea voastră. PSALT. 167. Întru o zi nărocită Irod îmbrăca-se întru un vășmînt împărătesc. CORSEI, L. 56/22. Bucinați... în nărocită zi de sărbătoarea voastră id. PS 223/11. ◊ (Substantivat) Intrară întru ascultare cu miiașii și cu nărociții (oameni mai mari N. TEST. 1648, oamenii ce era mai de folos biblia 1688) cetaței. COD. VOR. 72/7. – pl.: norociți, -te. – Și: (învechit și popular) nărocit, -ă, (învechit) norucit, -ă adj. – v. noroci.