9 definiții pentru norocit
Explicative DEX
NOROCIT, -Ă, norociți, -te, adj. 1. (Înv.) Norocos (1). 2. (Înv.) Norocos (2). 3. (Pop.) Mulțumit, fericit. – V. noroci.
NOROCIT, -Ă, norociți, -te, adj. 1. (Înv.) Norocos (1). 2. (Înv.) Norocos (2). 3. (Pop.) Mulțumit, fericit. – V. noroci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
norocit, ~ă a [At: PSALT. 167 / V: (îvp) ~năr~, ~rucit[1] / Pl: ~iți, ~e / E: noroci] 1-4 (Înv) Norocos (1-4). 5 (Îvp) Fericit. 6 Mulțumit. 7 Care este bine ales, potrivit. 8 (Înv) Slăvit. 9 (Înv) Important. 10 (Înv) Predestinat. corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOROCIT, -Ă, norociți, -te, adj. 1. Norocos, fericit. Împărăteasa îl sărută plîngînd și-i pofti întoarcere norocită. POPESCU, B. II 15. Ca să fiu, dar, norocită, S-o ascult pe ea. ALECSANDRI, T. I 411. Noi am făcut un norocit drum. KOGĂLNICEANU, S. 16. 2. (Învechit) Care aduce noroc. Iaca norocita plăcintă de care am vorbit, intră adusă pe o tipsie de argint. NEGRUZZI, S. I 287.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
norocit a. cu noroc, fericit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
norocít, -ă adj. (vsl. noročitŭ). Vechĭ. Distins. Fericit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nărocit, ~ă a vz norocit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
norucit, ~ă a vz norocit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
NOROCIT adj. v. celebru, faimos, fericit, ilustru, mare, mulțumit, norocos, renumit, reputat, satisfăcut, vestit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
norocit adj. v. CELEBRU. FAIMOS. FERICIT. ILUSTRU. MARE. MULȚUMIT. NOROCOS. RENUMIT. REPUTAT. SATISFĂCUT. VESTIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
norocit, norocităadjectiv
-
- Ca să fiu, dar, norocită, S-o ascult pe ea. ALECSANDRI, T. I 411. DLRLC
-
-
- Împărăteasa îl sărută plîngînd și-i pofti întoarcere norocită. POPESCU, B. II 15. DLRLC
- Noi am făcut un norocit drum. KOGĂLNICEANU, S. 16. DLRLC
- 2.1. Care aduce noroc. DLRLC
- Iaca norocita plăcintă de care am vorbit, intră adusă pe o tipsie de argint. NEGRUZZI, S. I 287. DLRLC
-
-
etimologie:
- noroci DEX '98 DEX '09