notare¹ sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: nota¹] 1 Consemnare în scris Si: înscriere, notație (1), scriere. 2 Mențiune privitoare la unele fapte juridice sau la drepturi personale, care se trec în cartea funciară, referitor la drepturile reale imobiliare înscrise în această carte Si: intabulare. 3 Indicare. 4 Semnalare. 5 Subliniere. 6 Reținere. 7 Apreciere cu ajutorul notelor sau al calificativelor Si: notație (4). 8 Marcare cu un semn, prin simboluri, cifre, litere etc. 9 Însemnare rezumativă în scris în timpul lecturii unei cărți, a unui articol etc. 10 Consemnare pe scurt făcută în timpul unei ședințe, a audierii unei conferințe, a unei lecții etc. 11 (Pex; ccr) Notă (7).

notare² sf [At: COD. VOR. 86/13 / V: nut~ / Pl: ~tări / E: nota²] (Înv) 1 Înot. 2 Înotare. 3 Navigare.

NOTARE, notări, s. f. Acțiunea de a nota; indicare prin litere, cifre sau alte semne. Au fost scriitori care au adus în notarea graiului viu aceeași preciziune a auzului, aceeași intuiție exactă a sintaxei vorbite, a vocabularului și a inflexiunilor care ne uimesc în proza lui Caragiale. VIANU, A. P. 134.

NOTARE s.f. 1. Acțiunea, faptul de a nota; notație. 2. Mențiune în cartea funciară cu privire la drepturile reale imobiliare înscrise în ea. [< nota].

nutare sf vz notare²

notațiúne f. (lat. notátio, -ónis). Acțiunea de a nota, de a reprezenta pin semne: notațiune muzicală, algebrică, chimică. – Și -áție și -áre.

notare s. f., g.-d. art. notării; pl. notări

notare s. f., g.-d. art. notării; pl. notări

notare s. f., g.-d. art. notării; pl. notări

NOTARE s. 1. v. înregistrare. 2. notație. (~ elevilor.)

NOTARE s. 1. consemnare, înregistrare, înscriere, însemnare, notație, (înv.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 2. notație. (~ elevilor.)

notare, notări, s.f. (înv.) 1. înotare; înot. 2. faptul de a naviga, de a pluti.

notarea octavelor, sistem de individualizare grafică, fără portativ*, a celor 9 octave* ale scării complete a sunetelor* muzicale. O dată admis sau stabilit un asemenea sistem, toate sunetele scării sunt și ele individualizate, purtând semnul grafic al octavei din care fac parte. Lipsind o convenție internațională pentru standardizarea n., cum există pentru sunetul-etalon de acordare (3), (la = 440 Hz*), sistemele utilizate variază de la țară la țară. Alteori, muzicieni și acusticieni din aceeași arie culturală folosesc sisteme diferite, deși scara muzicală este universal una și aceeași, de unde rezultă confuzii și dificultăți de înțelegere a textelor. Este rațional ca și în muzică și în acustică, cele 9 octave să fie bine la fel denumite și numerotate și anume O₁, O₂, O₃,... O₉. Prin aceasta, cele 10 sunete do (cel de-al 10-lea do fiind ultimul sunet al scării muzicale cu frecvența de 8.372 Hz) vor fi individualizate, în lipsa portativului, prin notațiile do₁, do₂, do₃... do₁₀. Sunetul diapazonului (5) normal va fi deci indexat cu la₅. Principalele sisteme utilizate pentru notarea fără portativ a octavelor scării muzicale complete și a sunetului do din fiecare octavă sunt redate în tabele (STAS 1957/4-74).