nucă sf [At: (cca 1705) GCR I, 357/6 / Pl: nuci, (reg) nuce / G-D: nucii, (înv) nucei, (reg) nuchii / E: ml nux, -cis] 1 Fruct de nuc (1), alcătuit dintr-un miez comestibil, închis într-o coajă lemnoasă, acoperită de o coajă cărnoasă verde care la maturitate se usucă și crapă. 2 (Îe) Când o face plopul nuci și răchita mere dulci Niciodată. 3 (Îe) A se potrivi sau a se nimeri, (pop a se lovi, a se lipi) ca ~ca în perete (sau, rar, în gard) A nu se potrivi deloc. 4 (Lsg; folosit ca nume de materie) Miez comestibil de nucă (1). 5 (Reg) Găoace de nucă (1). 6 (Lpl; îcs) În ~ Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 7 (Îc) ~-de-cocos sau (înv) nuca-cocului Fruct comestibil al cocotierului. 8 (Îrg) ~-de-mare sau ~-de-mușcată, ~-tămâioasă Nucșoară (2). 9 (Îc) ~-galică sau ~-de-stejar, (reg) ~-de-goron Gogoașă de ristic. 10 (Îc) ~-americană sau ~-de-America Semințe comestibile ale arborelui Bertholletia excelsa, care crește în regiunea tropicală din America de Sud. 11 (Rar; îc) ~-amară Migdală. 12 (Reg; îc) ~-de-mare Castană. 13 (Îc) ~-vomică Semințe mature ale arborelui tropical turta-lupului, care conțin stricnină. 14 (Trs; pex; îc) ~-de-lac Cornaci (Trapa natans). 15 (Reg; pan) Parte la piciorul dinapoi al calului, situată dedesubtul șoldului și în imediata apropiere a acestuia. 16 (Atm; reg; pan; îs) ~ca genunchiului Rotulă. 17 (Atm; reg; pan; îs) ~ gâtului Ceafă. 18 (Pan) Piesă formată dintr-o tijă metalică terminată cu un cap sferic, care servește la realizarea articulațiilor sferice ale mașinilor. 19 (Pan) Șaibă. 20 (Pan) Piuliță. 21 (Reg; pan; șîs ~ de la tigaie) Bucată de oțel sau de fier, fixată în centrul piuliței, pe care se învârtește capătul de jos al fusului de la crângul morii. 22 (Reg; pan) Parte de jos a coarbei, în care se fixează sfredelul Si: broască. 23 (Pan; lpl; în limbajul minerilor din Valea Jiului) Cărbuni de granulație mijlocie, de 10-20 mm.

NUCĂ, nuci, s. f. 1. Fructul nucului, cu miezul comestibil, învelit într-o coajă lemnoasă tare, acoperită de o coajă cărnoasă verde, care, după coacere, crapă și se usucă. Întocmai ca nuca veche era și fața lui. DUMITRIU, N. 91. Legă pe țigancă de coadele cailor, împreună cu un sac de nuci. ISPIRESCU, L. 71. Copii eram noi amîndoi, Frate-meu și cu mine. Din coji de nucă car cu boi Făceam și înhămam la el Culbeci bătrîni cu coarne. EMINESCU, O. IV 74. ◊ Expr. A se potrivi (sau a se lovi) ca nuca-n perete = a nu se potrivi de loc. Pe loc cîrpește o minciună, care se potrivea ca nuca în părete. CREANGĂ, P. 47. 2. (În expr.) Nucă de cocos = fructul comestibil al cocotierului. Vedea pădurile de smarald... nucile de cocos, ciorchinii de banane, lianele și orhideele, îmbrățișînd copacii seculari. BART, E. 307. Nucă vomică = semințele unui arbore sălbatic răspîndit în India, Australia, Indochina etc. din care se extrag substanțe utilizate în farmacie și în industria chimică. 3. Piesă formată dintr-o tijă metalică filetată la un capăt și terminată la celălalt cu un fus sferic, servind la realizarea legăturii de articulație dintre două organe de mașină.

NUCĂ nuci f. 1) Fructul nucului. Miez de ~. ◊ A se potrivi (sau a se lovi) ca ~a în perete a nu corespunde deloc. 2) Miezul acestui fruct. Ulei de ~. 3): ~ de cocos fruct al cocotierului; cocos. ~ galică gogoașă de ristic. [G.-D. nucii] /<lat. nux, ~cis

nucă f. 1. rodul nucului constând într’o migdală Închisă într’o coajă tare: din nucă se extrage un uleiu bun de mâncare (unt de nucă); 2. excrescență lemnoasă pe unii arbori: nuci de stejar; 3. Anat. nuca genuchiului, rotula. [Formă trasă din masc. nuc].

núcă f., pl. ĭ (lat. nux, nŭcis, nucă, ca falcă d. falx; it. nóce, sard. nuge, pv. notz, fr. noix, cat. nou, sp. nuez, pg. noz). Fructu nuculuĭ, învălit în doŭă găocĭ tarĭ cînd e copt și uscat (V. cocos). Ca nuca’n părete, de loc, foarte nepotrivit, vorbind de o vorbă, o glumă: s’a prins ca nuca’n părete.

nucă s. f., g.-d. art. nucii; pl. nuci

nucă s. f., g.-d. art. nucii; pl. nuci

nucă s. f., g.-d. art. nucii; pl. nuci

NÚCĂ (< lat. nux, nucis) s. f. 1. Fructul nucului, uscat, indehiscent, monosperm, cu pericarpul tare, bogat în grăsimi (52-77%), proteine (12-25%) și vitamine. ◊ N. de cocos = cocos. N. vomică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical (Strychnos nuxvomica) care conțin stricnină. Tinctura este folosită ca aperitiv amar, excitant al secrețiilor gastrice și stimulent al secrețiilor gastrointestinale. 2. (TEHN.) Organ de mașină format dintr-o tijă și un cap sferic, folosit pentru realizarea articulațiilor sferice (mecanismul de direcție la autovehicule).

a se lovi ca nuca în perete expr. a fi complet / total nepotrivit, a nu se potrivi deloc.

a se potrivi ca nuca-n perete a fi nepotrivit, a fi deplasat.

NUCĂ s. I. (BOT.) nucă de cocos = cocos. II. (TEHN.) rotulă.

NUCĂ s. (TEHN.) rotulă.

NUCĂ DE MARE s. v. nucșoară.

NUCĂ DE MUȘCATĂ s. v. nucșoară.

NUCĂ TĂMÂIOASĂ s. v. nucșoară.

nucă de mușcată s. v. NUCȘOARĂ.

nucă tămîioasă s. v. NUCȘOARĂ.

NUCĂ s. f. I. 1. Fructul de nuc (1), alcătuit dintr-un miez comestibil, închis într-o coajă lemnoasă, acoperită de o coajă cărnoasă verde care la maturitate se usucă și crapă. Găoci de nuci (cca 1705). gcr i, 357/6. Cu meșterșug tocmind într-o nucă metiutea iarbă pucioasă, o ascunde. cantemir, hr. 121, cf. budai-deleanu, lex., lb. Dacă vor fi nuci destule, atuncea și sămănăturile în creșterea și coacerea lor folos vor avea. calendariu (1814), 88/24. [Î]l voi hrăni cu miez de nucă. eminescu, n. 27, cf. id. o. iv, 74. Poruncește să-i aducă... un sac plin cu nuci. creangă, p. 101, cf. ispirescu, l. 71. Să tăiem coaja verde a nucei cu cuțitul, ca să putem gusta din sîmburele ei dulce. f (1906), 31. Coji verzi de nuci. antipa, p. 125. Arzi o nucă cu coajă și miez cu tot... și cu amestecul ce se dobîndește se ung bubele. pamfile, b. 17, cf. id. J. ii, 88, id. văzd. 92. Întrebuințarea coajei de nuc sau a nucilor verzi... la fire și lînă. pamfile-lupescu, crom. 128. Scăldătorile de frunze și coji verzi de nuci sînt reputate în popor pentru copiii scrofuloși și slăbiți. n. leon, Med. 53. Ești jucat de-o undă ce te-neacă Și de năluca apei, ca o nucă seacă? arghezi, c. o. 91. Miezul nucilor, pe lîngă substanțele grase și cele albuminoide, conține și cantități importante de vitamina B₁. bordeianu, p. 364. Bădiță... nimica nu-mi aduci, Fără sînul plin de nuci. jarnik-bîrseanu, d. 83. Frunză verde, nucă seacă. hodoș, p. p. 85, cf. șez. i, 141, alr i 882. La Crăciun se vede dacă-i bună nuca (= rezultatele trebuie apreciate la timpul potrivit, nu mai devreme). cf. zanne, p. i, 21. Tac, tac, Ca nucile-n sac, se spune, ironic, despre cei vorbăreți. cf. id. ib. 227. Omul se cunoaște din vorba sa, și nuca cea sacă din ușurința sa. id. ib. ii, 829. Patru frați într-un cojoc (Nuca). șez. xiii, 26. ◊ (Ca termen de comparație) Femelele depun, în etape, cîteva sute de ouă într-un cuib mare cît o nucă. c. antonescu, p. 134. Pentr-o mîndră cît o nucă. jarnik-bîrseanu, d. 434. Țițile ca nucile. șez, ii, 222, cf. zanne, p. ix, 495. Ai făcut o treabă cît o nucă, se spune, familiar, cuiva care a acționat greșit, care nu a ajuns la rezultatul scontat. cf. zanne, p. i, 229. ◊ (Cu determinări arătînd specia) Nuci de cele mari sau talie-nești. lb. Nuci turcești. com. din brașov. ◊ Expr. Cînd o face plopul nuci și răchita mere dulci = niciodată. cf. jarnik-bîrseanu, d. 272, zanne, p. i, 257. A se potrivi (sau a se nimeri, popular, a se lovi, a se lipi) ca nuca în perete (sau, rar, în gard) = a fi total nepotrivit. cf. baronzi, l. 44. Cîrpește o minciună care se potrivea ca nuca în părete. creangă, p. 47. Se lovi ca nuca în perete și vorba ta. ispirescu, l. 215. Arcul acela de la Filaret de pe Cîmpia Libertății, despre care el pretinde că l-a făcut în stil neogotic... se potrivește acolo ca nuca în perete. camil petrescu, o. ii, 396. Intervenția nevesti-si în discuția lor se potrivea ca nuca-n perete. galan, b. ii, 42, cf. com. din piatra-neamț, zanne, p. i, 228. ♦ (De obicei la sg.; folosit ca nume de materie) Miez de nucă (I 1). Mujdei de nucă. șez. viii, 39. Azi se coc în casă prăjituri pe ales și potcoave cu mac, nuci și lictar. f (1906), 7. În dulapul din sufragerie Un sfert de cozonac cu nucă. minulescu, v. 190. ♦ (Regional) Găoace de nucă (I 1). alr sn i h 213. ♦ (La pl.; adesea în construcția în nuci, ddrf, cade) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. Masalagii și pungași... jucau nuci. FILIMON, 0. I, 109, cf. DDRF, TDRG, CADE, h X 586. 2. Compuse: nucă-de-cocos sau (învechit) nuca-cocului = fructul comestibil al cocotierului. Robinson au făcut o gustare bună din aceste nuci-de-cocos. drăghici, r. 51/30. Întrebuința coaja nucii-cocului. id. ib. 101/21. În magia depărtării... vedea pădurile de smarald, penagile palmierilor, feriga gigantică, nucile-de-cocos. bart, e. 307. Multe triburi primitive au cuvinte deosebite pentru diversele specii... de nuci-de-cocos. vianu, m. 23. (Învechit și regional) Nucă-de-mare sau nucă-de-mușcată, nucă-tămîioasă = nucșoară (2). cf. lb, lm, morariu, pl. 463. În toată Europa occidentală se făcea deci o enormă consumație de piper, cuișoare, scorțișoară, ghimber, nucă-tămîioasă. oțetea, r. 108. Se întorceau cu... ghimber, scorțișoară, nucă-de-mușcată etc. id. ib. 122. Nucă-galică sau nucă-de-stejar, (regional) nucă-de-goron = gogoașă de ristic, v. ristic. cf. alexi, w., ltr², a i 26. Nucă-americană sau nucă-de-America = semințele comestibile ale arborelui Bertholletia excelsa, care crește în regiunea tropicală din America de Sud. (Rar) Nucă-amară = migdală. cf. lm. (Regional) Nucă-de-mare = castană. teaha, c. n. 247. Nucă-vomică = semințele toxice ale arborelui turta-lupului. cf. dm. ** p. ext. (Transilv.) Nucă-de-lac = cornaci (Trapa natans). cf. coteanu, pl. 15, KLEIN, D. 73, LB, POLIZU, LM, BARCIANU. II. p. anal. 1. (Regional) a) Parte la piciorul de dinapoi al calului, situată dedesubtul șoldului și în imediata apropiere a acestuia. dr. v, 320. b) (În sintagmele) Nuca genunchiului = rotulă. cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Nuca gîtului = ceafă. alexi, w. 2. Organ de mașină care servește la realizarea articulațiilor sferice. cf. ltr², dm, der. ♦ Șaibă, piuliță. Cf. lb. Pentru fire de bătătură nuca fusului, adică șaiba, se ia mai mică. ionescu-muscel, Fil. 255. ♦ (Regional; determinat prin „de la tigaie”) Bucată de oțel sau de fier, fixată în centrul piuliței, pe care se învîrtește capătul de jos al fusului de la crîngul morii. cf. alr sn i h 165. ♦ (Regional) Partea de jos a coarbei, în care se fixează sfredelul; broască (Groși-Baia Mare). alr ii 6 662/349. 3. (La pl.; în limbajul minerilor din Valea Jiului) Cărbuni de granulație mijlocie, de 10-20 mm. ltr. – pl.: nuci și (regional) nuce (alr i 882/49, 61, 75, 116, 259, 315, 375, 388, 394, 418, 528, 596, 684, 720, 940). – gen.-dat. nucii și (învechit) nucei, (regional) nuchii (alr ii 6 085/95). – Lat. nux, -cis.