numai av [At: COD. VOR. 28/18 / V: (reg) numa, numă, ~măi / E: nu + mai¹] 1 (Cu sens restrictiv sau exclusiv) Nu mai mult de... (sau decât...) Si: doar. 2 (Cu sens restrictiv sau exclusiv) Exclusiv. 3 Nu altcineva sau altceva decât... 4 Nimeni sau nimic în afară de... 5 Nu altfel decât... 6 Nu altă dată sau în altă împrejurare decât... 7 Nu în alt loc decât... 8 Nu în alt scop sau din altă cauză decât... 9 (Prin exagerare) În întregime Si: complet. 10 (Prin exagerare) Peste tot. 11 Compact. 12 Mereu. 13 Pur și simplu. 14 În mod formal. 15 (Îlav) ~ așa sau așa ~ Fără complicații Si: simplu. 16 (Îal) Fără motiv. 17 (Îal) Fără scop. 18 (Îal) Fără rost. 19 (Îal) Dezinteresat. 20-21 (Îal) (Pe) degeaba. 22 Nu altă dată. 23 Nu în sau din alt moment, sau în altă împrejurare. 24 Abia. 25 Nu în alt loc decât... 26 Nu mai departe sau mai aproape decât... 27 Pentru simplu motiv că... 28 (Îlc) ~ să... (sau de..., dacă...) Doar dacă... 29 (Îrg; îcn) Decât. 30 (Îc) Nu ~ ... ci și (sau ci încă, ori dar încă și, ci mai ales) Și... și. 31 (Îe) Nu ~ că ... dar sau ci În afară de faptul că... 32 (Urmat de un conjunctiv sau de o construcție negativă; are) Pe punctul de a... 33 Chiar. 34 Tocmai. 35 (Îrg; îlav) ~ cât (sau, reg, ce) (De) abia. 36 (Îrg; îal) Îndată ce. 37 (Pop; Însoțit de „ce”, „iacă”, „uite”, „iacă ce”) Pe neașteptate. 38 (Îrg; însoțit de „ce”) Imediat. 39 (Îrg; pex) Cu orice preț. 40 Însă. 41 (Precedă imperativul) Reia firul întrerupt al unei discuții, exprimând insistență, nerăbdare. 42 (Îlc) ~ (atâta) că ... sau (reg) ~ cât Atâta doar că. 43 (Îvp; îcn) Ci. 44 (Trs; neaccentuat și cu topica maghiară csak) Are valoare expletivă. corectat(ă)

NUMAI, F NUMA adv. 1 Nu mai mult decît: a rămas ~ unul; (P): nu e ~ un cîine scurt de coadă ¶ 2 Nimeni altul, nu altul; nimic alta, nu altceva: ~ el știe cîte necazuri a îndurat; trupul lui ~ piele și oase; (P): gura lumii ~ pămîntul o astupă; (P): ~ cu vorba, nu se face ciorba; adesea repetat, ~ și ~, pentru a da mai multă tărie expresiunii: odată se făcu între dînșii și zmeoaica un munte ~ și ~ de piatră (ISP.); nu se plîng decît numa și numa de soțiile lor (CAR.) ¶ 3 În nici o altă parte decît, nicăiri decît, nu mai departe decît, în nici un alt timp decît: astfel de lucruri se întîmplă ~ în țară la noi; ~ acolo le poți găsi; ~ primăvara și toamna poți călători în acele regiuni; du-te numai pe aci încolo, că-i vedea pe păcurarul lui (RET.) ¶ 4 Urmat de negațiune, are înțelesul de ori-ce, totul afară de: (P): chelului ~ chel să nu-i zici; ~ popă nu mă fac; ~ frumoasă nu e ¶ 5 ~ nu, aproape, mai mai, gata să: ~ nu țipă cînd se apropie de ea ¶ 6 Nu ~... ci și..., ‼ nu ~... dar(ă) și (sau dară încă)...; nu ~ eu, ci și toți ceilalți; e nu ~ chior, ci și șchiop; nu ~ i-am plătit, dar încă i-am dat și ceva pe deasupra ¶ 7 Cu singura condiție; (P): lasă să arză moara, ~ șoarecii să arză; fie cît de mică, ~ să fie bună; afară ~ dacă 👉 AFARĂ I. 3 ¶ 8 Însă, cu singura deosebire; (P): ai dreptate, ~ nu te cauți; ~ de nu s’ar bolnăvi de supărare ¶ 9 ~ (bun, bine), tocmai: o asemenea fată vitează ar fi ~ bună să ia el de soție (ISP.) ¶ 10 ~ sau ~ ce (iată), ~ iacă, pe loc, îndată, deodată: cînd se mai muia jocul, ~ ce-i auzeai pe toți: hai! să ne fie de bine! (DLVR.); nu țesu mult și ~ ce aude că intră nușcine în casă (SB.); nu știu unde se duse, ~ ce iată că se întoarse cu un merișor (ISP.); așa s’a gîndit de adînc la dînsa, că ~ iacăt’o înaintea lui (CAR.); cînd mai încolo, numai iaca fîntîna grijită de dînsa (CRG.) ¶ 11 Atîta ~ (că) sau ~ atîta (că) 👉 ATÎT(A) III. 10 ¶ 12 ~ cît 👉 CÎT II. 3 ¶ 13 ~ decît 👉 DECÎT5 [lat. n o n + magis].

NUMAI adv. I. Exprimă restricția sau exclusivitatea.1. Nu mai mult de (cît), nimeni (sau nimic) decît... Cînd l-aude, numai dînsul își știa inima lui. EMINESCU, O. I 84. Numai Ruxandra rămăsese din familia lui Petru Rareș. NEGRUZZI, S. I 144. (Glumeț) O arătare de om băuse apa de la 24 de iazuri și o gîrlă, pe care umblau numai 5OO de mori, și tot atunci striga în gura mare că se usucă de sete. CREANGĂ, P. 242. Dintr-o sută ș-o mie Numai una-mi place mie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100. ◊ Expr. (Învechit și popular) Fără numai = decît. N-au fără numai un mijloc a-și păstra naționalitatea lor, și acesta e federația, iar nu supremația. GHICA, A. 354. ◊ (Pentru întărirea sau precizarea unui cuvînt, adesea însoțind pe «unul», «una», «singur») Singur numai cavalerul suspinînd privea balconul. EMINESCU, O. I 152. Numai eu unul am făcut un tur de valț cu dînsa. NEGRUZZI, S. I 65. 2. (Arată prezența sau desfășurarea exclusivă a unor obiecte, fapte, acțiuni etc.) Nimic altceva decît...; exclusiv. Doar în sufletul flăcăului răsărise întîi numai bucurie. REBREANU, R. II 203. Nu e soare, dar e bine, Și pe rîu e numai fum. COȘBUC, P. I 223. Un castel numai pietre și ziduri sparte. EMINESCU, N. 213. Cînd mă deșteptai din amețeala mea, văzui calul numai spumă. NEGRUZZI, S. I 67. ♦ Doar. Cum? Numai cu atîți oamini s-au luptat întreaga noastră oaste? ALECSANDRI, T. II 42. Numai o samă era care abie să ținea pe picioare. DRĂGHICI, R. 26. N-are casă, nici moșie, Numai peană-n pălărie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39. ◊ (În legătură cu alt adverb sau cu o locuțiune adverbială) Ivan dezleagă turbinca... numai cît poate să încapă mîna. CREANGĂ, P. 306. Ieri numai am venit și mîne mă duc. NEGRUZZI, S. I 39. ◊ Loc. adv. Numai așa = de formă, fără rost, degeaba. Nu-l ducem noi la spînzurătoare numai așa de flori de cuc. CREANGĂ, P. 332. ◊ Expr. A fi numai ochi și urechi v. ochi. ◊ (Întărește cuvîntul următor) Și numai după aceea se așeză să aștepte. C. PETRESCU, C. V. 130. Apoi el numai sărac nu era. RETEGANUL, P. II 3. Numai ține minte sfatul ce-ți dau. CREANGĂ, P. 198. ◊ (Repetat pentru a întări un fapt, o afirmație) Un munte, numai și numai de piatră. ISPIRESCU, L. 194. Altă mulțime nenumărată de gîngănii și jigănii înspăimîntătoare, cari stăteau cu gurile căscate, numai și numai să-i înghită. CREANGĂ, P. 94. Această nouă digresiune... o fac și pe dînsa numai și numai întru cea mai mare laudă și glorie a artei vînătorești. ODOBESCU, S. III 102. ♦ Abia. Numai ați crîmpoțit mîncarea. CREANGĂ, P. 261. 3. (Urmat de obicei de adv. «bun», «bine») Tocmai, chiar. Numai bine i-au ajuns cele trei sute de lei pentru toate acestea. SBIERA, la TDRG. O asemenea fată vitează ar fi numai bună să o ia el de soție. ISPIRESCU, L. 20. Din pricina voastră am răcit casa, căci pentru mine era numai bună cum era. CREANGĂ, P. 252. 4. (Regional, în legătură cu «hai», întărește îndemnul) Hai numai... Că mie nu-mi pare rău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 232. II. (Cu valoare de conjuncție adversativă) Dar, însă. De-acum am prins eu la minte... Numai ce folos? Cînd e minte, nu-i ce vinde. CREANGĂ, P. 45. Mîndră ești, frumoasă ești, Numai nu mă prea iubești! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 380. ◊ Loc. conj. Numai că (sau, regional, numai cît) = dar; cu singura deosebire că... E foarte frumoasă. Numai cît nu-i adevărată. AGÎRBICEANU, S. P. 21. Numai că bătaia nu se-ntoarce, dom’ primar! REBREANU, R. I 234. Și aici i s-a întîmplat ca și la sfînta Miercuri; numai că sfînta Vineri i-a mai dat și ea un corn de prescură. CREANGĂ, P. 91. III. (Condițional, în loc. conj.) Numai să... = cu condiția (ca)... Fă cum știi; numai să nu ne bagi și pe noi în belea. CREANGĂ, P. 9. Dă-mă și dup-un sărac, Numai să trăiesc cu drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 275. Numai de sau numai dacă = doar dacă, cu condiția ca... Lucrurile se fac numai dacă le știm face. SLAVICI, N. I 7. De mi-ai zice, aș zbura Unde stea n-ar lumina; Numai de te-ai îndura Să-mi dai flori din ochi albaștri. BELDICEANU, P. 82. IV. (Cu sens temporal) Îndată, imediat, pe loc. Femeia lui Ipate, cînd a mai văzut și asta, numai i s-a încleștat gura și a înghețat de frică. CREANGĂ, P. 178. ◊ Loc. adv. Numai cît sau numai ce = abia, doar. Numai ce-l privesc odată în ochi... și-ți spun: «alb ori negru». DAVIDOGLU, M. 22. Și numai cît a gîndit Făt-Frumos, și îndată au și fost de față părinții împărătesei lui. CREANGĂ, P. 102. Numai ce (iacă) sau numai (ce) iaca = iată, deodată. Aștepta, aștepta... și numai ce-o vede că vine, pășind încet prin iarba înrourată. MIRONESCU, S. A. 72. Și cum sta ea în preajma fîntînei, numai ce iaca pe slujnica știută. CREANGĂ, P. 99. Moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea; cînd numai iaca se trezește la spatele lui cu jupîn Ștrul. id. ib. 112. V. (Întărind o propoziție finală sau un complement de scop) Dacă ți-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac. ISPIRESCU, L. 2. Trebuie să fie un trimis de undeva, numai pentru a iscodi casele oamenilor. CREANGĂ, P. 233. Au doar dumnezeu muncit-au numai ca să te hrănească? CONACHI, P. 290. VI. (În expr.) Nu numai = mai mult decît...; afară de..., pe lîngă. Îi era drag pămîntul nu numai pentru cîștigul ce-l produce. REBREANU, R. I 165. Fuge lumea de dînsul de-și scoate ochii; și nu numai atîta, dar chiar cînd se uită la cineva, fie om sau orice dihanie a fi, pe loc rămîne moartă. CREANGĂ, P. 217. – Variantă: numa (CARAGIALE, O. I 250, EMINESCU, O. I 171) adv.

NUMAI¹ conj. (exprimă un raport adversativ și leagă propoziții) Dar; însă. S-a ajuns la același rezultat, numai că pe altă cale. ◊ Numai că doar (atâta) că. /<lat. non magis

NUMAI² adv. 1) (atribuie celor spuse restricție sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decât; nimic altceva decât; nu în alt mod decât; nu în alt timp decât; nu în alt loc decât; nu din altă cauză decât; nu în alt scop decât; doar; exclusiv. Poate numai atâta. Acesta este numai începutul. ◊ Nu numai (că) a) pe lângă; afară de; b) mai mult decât. Numai așa (sau așa numai) a) de mântuială; b) fără a se adânci; c) fără nici un rost; fără scop; fără motiv; d) fără a urmări un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; în treacăt. 2) (exprimă modalitatea unei acțiuni) Gata să; cât pe ce. Era numai să plece. ◊ Numai bun (sau numai bine) așa cum trebuie; potrivit. 3) (accentuează conținutul celor spuse) Numai de ar vrea. 4) Abia. Numai a intrat și s-a pus pe lucru. 5) În întregime. Pomii sunt numai floare. /<lat. non magis

numai adv. 1. nu mai mult: era numai o casă; 2. excluziv: numai dânsul; numai decât, îndată. [Lat. NON MAGIS].

númaĭ adv. (lat. non, nu, și măgis, maĭ [mult]. V. cam). Excluziv, unicamente, nu alt-ceva saŭ nu alt-cineva: numaĭ el să vie, el numaĭ să vie, paharu s’a spart și s’a făcut țăndărĭ, era numaĭ el (= nu era de cît el). Numaĭ să, dar să, cu condițiune ca: Du-te! Numaĭ să nu regrețĭ! Du-te! Numaĭ să știĭ că nu te maĭ întornĭ! Numaĭ bun (bine), tocmaĭ bun (bine), cum trebuĭe: apa e numaĭ bună (de caldă, rece, dulce). Fără numaĭ, (Vechĭ. Rar azĭ), de cît numaĭ, ci numaĭ: nimenea, numaĭ fără el. Numaĭ de cît, îndată, imediat, pe loc. Numaĭ că, dar: Poțĭ să zicĭ! Numaĭ că mințĭ! Corelativ cu ci: nu numaĭ rău, ci și leneș. Expletiv: numaĭ ce auzi că numaĭ ĭacătă că auzi că = auzi că. Unit cu cît (nord): n’a zis nimic, ci numaĭ cît s’a uĭtat (maĭ elegant: ci numaĭ s’a uĭtat), luați-vă numaĭ cît cărțile (maĭ elegant: numaĭ cărțile). – În limba vorbită se zice núma și nîma.

numa av vz numai

numă av vz numai

număi av vz numai

CI conj. 1 Ba dimpotrivă, dar, (întreb, spre a afirma contrariul sau ceva deosebit de cele arătate în propozițiunea precedentă negativă): nu e tînăr, ~ bătrîn; nu astăzi, ~ mîine; ursul nu joacă de voie, ~ de nevoie (PANN); ~ și (👉 NUMAl) ¶ 2 Dar, ei aide! (dinaintea unui imperativ): ~ răspunde odată! ~ tacă-ți gura, mă nea Leftere! (D.-ZAMF.); ~ să-i lăsăm pe toți la Dumnezeu încolo (ISP.); cîteodată urmat de ca; rar,neurmat de imperativ: ~ ca arată-te odată! (ISP.); bei, voinice, ~ca ți-o fi d’atîta somn (DLVR.) [‡ ce< quĭd].

NU I. adv. 1 Exprimă negațiunea și e opus lui „da”: ~ știu; ~ vreau; ~ pot; ~ eu, ci tu; mă prind că ~; Ai fost pe-acasă? – Nu! ¶ 2 👉 BA1; CUMVA1; NUMAI6 ¶ 3 Pierde mai adesea pe u înainte de un cuvînt care începe cu a sau o: n’am nimic; n’aude bine; n’o să vie; n’oiu mai pleca; n’or fi aflat vestea. II. sbst.: pentru un ~ e în stare să-ți dea palme [lat. non].

CI conj. 1. (După o negație sau o propoziție negativă) (Ba) dimpotrivă. Grăim, doamnă, cătră tine, Nu din gură, ci din carte (EMINESCU). 2. (Înv. și livresc, după o propoziție afirmativă) Cu toate acestea; totuși. Plîngea fetița, ci-n zadar ! (RETEGANUL). ♦ (După o propoziție ipotetică sau condițională) Dar, însă. Ți-ai arăta Din bob în bob amorul, Ci numai nu te mînia (EMINESCU). 3. (Adesea însotind un imperativ; arată nerăbdarea) Dar. . . Ci trebuie să plec ! (BENIUC). – Din ce (<lat. quid).

numai/(fam.) numa’ (doar) (în construcții pozitive și negative) adv. ((Nu) are ~ douăzeci de ani.)

numai (doar) adv. (are ~ douăzeci de ani)

numai (doar) adv.

numai (vine numai el)

+nu numai (că)..., ci/dar și... adv. (+ conjcț.) ... conjcț. corectat(ă)

MAN WIRD NIE BETROGEN, MAN BETRÜGT SICH SELBST (germ.) nimeni nu te poate înșela, te înșeli numai tu însuți – Goethe, „Maximen und Reflexionen”. Dacă ai căzut victima unei înșelătorii, înseamnă că eroarea se află în tine.

MORGEN, MORGEN, NUR NICHT HEUTE (germ.) mâine. mâine, numai nu astăzi – Chr. Weisse (scriitor german), „Der Aufschub”: „Morgen, Morgen, nur nicht heute / Sprechen immer trage Leute” („Mâine, mâine, numai nu astăzi / Spun totdeauna leneșii”).

a fi numai gura de cineva expr. (peior.) a fi numai bun de gură, a fi lăudăros și ineficient.

a fi numai ochi și urechi expr. a fi foarte atent la ceea ce se întâmplă în jur.

a fi numai piele și os expr. (d. femei) a fi slab / sfrijit / firav.

a fi numai urechi expr. a asculta cu atenție.

NUMAI adv., conj. I. adv. 1. v. abia. 2. doar, exclusiv. (~ atâta pot spune.) 3. v. doar. 4. tot. (La ospăț, ~ oaspeți rari.) 5. v. tocmai. II. conj. 1. v. ci. 2. v. însă.

NUMAI adv. v. brusc, curând, deodată, devreme, fuga, fulgerător, grabnic, imediat, instantaneu, iute, îndată, morțiș, musai, neapărat, negreșit, neîntârziat, numaidecât, obligatoriu, odată, rapid, repede, scurt, subit.

NUMAI adv. 1. abia, doar, tocmai, (reg.) taman. (Răspunsul îi vine ~ în zori.) 2. doar, exclusiv. (~ atîta pot spune.) 3. doar, exclusiv, singur. (~ el m-a înțeles.) 4. tot. (La ospăț, ~ oaspeți rari.) 5. chiar, tocmai. (E ~ bună de mîncat.)

NUMAI conj. 1. ci, dar, însă, (reg.) fără, (Ban. și Transilv.) ma. (Nu-i prost cine dă, ~ cel ce rabdă.) 2. dar, însă, (prin Transilv.) pedig. (Ești prea frumoasă, ~ nu mă prea iubești.)

numai adv. v. BRUSC. CURÎND. DEODATĂ. DEVREME. FUGA. FULGERĂTOR. GRABNIC. IMEDIAT. INSTANTANEU. IUTE. ÎNDATĂ. MORȚIȘ. MUSAI. NEAPĂRAT. NEGREȘIT. NEÎNTÎRZIAT. NUMAIDECÎT. OBLIGATORIU. ODATĂ. RAPID. REPEDE. SCURT. SUBIT.

NUMAI adv. I. (Cu sens restrictiv sau exclusiv) 1. Nu mai mult de... (sau decît...); doar; exclusiv. a) (Determină numerale sau alte părți de vorbire care indică o cantitate, sugerînd ideea de micime, de limitare, de insuficiență) Trei ucenici numai luo Isus. coresi, ev. 532, cf, 37. Au domnit singur Ștefan Vodă nu multă vreame, numai 5 ani. ureche, l. 76. La cel sărac nu era nimic, numai o mielușa avea, și-i era milă de dînsa. neagoe, înv. 33/5, cf. 16/21. Ce atunce era craiul tînăr, numai de vro 6 ani. neculce, l. 292. Era puținei [nemți], numai vo 3, 4 mii, în Țara Muntenească. id. ib. 353. De multe ori s-au luat seama că, de un lucru numai, doi într-un chip nu povestesc. c. cantacuzino, cm i, 6. Un minut..., numai un minut de odihnă, marcovici, c. 19/6. Numai o samă era care abie să ținea pe picioare. drăghici, k. 26/12. Una numai din planete de ar rumpe armonie... Curînd cereștile sfere, una pre alta s-ar trage. conachi, p. 271, cf. 103, Vină numai cu cîți moldoveni ai pe lîngă măria ta. negruzzi, S. i, 140, cf. 55. Nu doresc odoare, Din a ta cunună vreu numai o floare. alecsandri, p, ii, 30, cf. id. t. ii, 42. Să rîzi mai bine și să-mi dai O gură, numai una. eminescu, o. i, 174, Are numai două carboave la sufletul său. creangă, p. 298, cf. 105. Făt-Frumos își împărți toată avuția pe la ostași... oprindu-și pentru dînsul merinde numai cît a putut duce calul. ispirescu, l. 4, cf. 11. Nu, nu! O vorbă numa! coșbuc, s. 39. Mie... Numai unul mi-a fost drag cu-adevărat. eftimiu, î. 106. Trece-mi și mie capătul să-i trag numai un fum. c. petrescu, î. ii, 14. Moș Spînu-i mai mult mut; spune numa o vorbă, într-o zi. sadoveanu,. o. ix, 386,. cf. 422. Secunda, numai una-n vecie, o clipită, Va hotărî să bață, sunată sau dogită. arghezi, c. o. 29. Printre cele „n” constante... numai două sînt independente. vrănceanu, g. d. ii, 15. Pezevenghii trag la pompă numai c-o mînă., tudoRan, p. 8. Un tînăr de numai treizeci de ani. conțemp. 1962, nr. 796, 1/4. Lumea-i largă și nu vezi Că din sută și din mie Numai una-mi place mie. alecsandri, p. p. 303, Din plug cu șese boi Am rămas numai cu doi. jarnIk-bîrseanu, d. 462. În anu ăsta număi vo cîțiva meri o făcut mere. alr ii 3 018/172. Numa zece lei mi-o dat. ib. 3 162/172. ◊ (Glumeț) Băuse apa de la 24 de iazuri și o gîrlă, pe care umblau numai 500 de mori. creangă, p. 242. b) (Determină verbe, arătînd că acțiunea este. neînsemnată, limitată, restrînsă în raport cu alta posibilă sau dorită; învechit și regional însoțit de „ce” sau „cît”) Ale lumiei locuri luminează cu căldura zareei lui și udătura pămîntului numai ce usucă, iară nu bagă saduri și semințe. coresi, ev. 440. Această lume toată iaste ca o umbră ce să arată numai omului și iarăși îndată piare. varlaam, c. 107. Nu are avea neștine... nice cu inima a pofti să facă ucidere, ce numai că ce să va mînia pre un om, de-l va sudui și-l va bate. prav. 85. În furnicarul său, ei numai cît figurează. conici, f. ii, 13/20. Ca zburătorul flutur, dintr-o floare-n altă floare, Gustă numai, frunzărește. conachi, p. 81. Făclia ce-n ochii noștri pururea vrei a aprinde, Numai cît ne necăjește, iar de rău nu ne desprinde. id. ib. 281. Dați-vă de-o parte, măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea. creangă, p. 261, cf. 300. Nu ți-am trimis buchete, stăpîna mea din vise, Ci numai de departe te-am urmărit adese. cerna, p. 41. Și te rog să nu întrebi nimic, numai să mă asculți. c. petrescu, c. v. 323. Teribila veste nu m-a îndurerat numai, m-a derutat. tribuna, 1961, nr. 215, 12/3. Ce, bade, te-ai necăjit? Și eu numa i[a], am glumit. jarnîk-rîrseanu, d. 77, cf. 258. Murăș, Murăș, apă lină, Cine te bea, se-nstrăină, Eu numai că te-am gustat Foarte m-au înstrăinat. id. ib. 201. Tu numă te faci. alr ii 3 680/172. Numai cît tîndălesc vremia. alr i 1 323/174. 2. (Determină orice parte de propoziție, indicînd nuanțe restrictive sau exclusive care variază în funcție de context; adesea restricția este întărită prin repetare) a) Nu altcineva sau altceva decît...; nimeni sau nimic în afară de... De acest Lazar... evanghelistul Ioan numai ce scrie, iară de alalți evangheliști lăsat fu. coresi, ev. 98, cf. 62, 109. Aceale toate periră. Numai Noe rămasă și ce cu el era în corabie. palia (1581), 35/6. Numai cu ucenicii săi era. varlaam, c. 61, cf. 34. Această dar au fost dat numai ap[o]s[to]lilor, nu și altora. n. test. (1648), 190^v/31. Cine-și va face Lăcuință de pace?... Numai cine va mearge întregu spre sfînta leage. dosoftei, ps. 42/1. Neamul omenesc urmează numai lucrurile ceale deșarte. biblia (1688), [prefață] 3/26. Eu numai faptele măriei tale cele mai lăudate și de toată suflarea țării aceștia cinstite și iubite, numai pe acelea am pus gînd să le povestesc. r. greceanu, cm ii, 9. Știut este că la Eghipet nu plouă și că numai regulata revărsare a Nilului face mănoase cîmpurile. ar (1831), 80²1, cf. ib. (1832), 42/43. Temerea cea cu prisos a viitorului la mulți oameni este numai un obicei rău. marcovici, d. 13/5, cf. 15/11, 16/9. Au fugit urmînd după dînsul numai credincioasa lamă. drăghici, r. 159/26. Să dusă numai el cu boierii. gorjan, h. i, 4/24. Acel soare... Numai pentru mine varsă lumină încălzitoare. conachi, p. 265, cf. 281. Ei credeau că numai acest mijloc au spre a-și redobîndi starea lor cea dîntîi. bălcescu, m. v. 393. Acum numai Ruxanda rămăsese din familia lui Petru Rareș. negruzzi, s. i, 144, cf. 61. Te-ai dus, lăsîndu-mi numai un suvenir iubit. ALECSANDRi, p. i, 120. Stâpîne ale bunurilor mănăstirești coprinse în teritoriul românesc sînt numai și numai acele mănăstiri pămîntene închinate. odobescu, s. ii, 28. Azi adeseori femeia, ca și lumea, e o școală Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială. eminescu, o. i, 140, cf. rv, 14. Cînd colo, găsește numai locul. creangă, p. 144, cf. 183, 201. Lungi sînt numai scrisorile urîte și plicticoase. caragiale, o. vii, 351. Să știi că numai tu ești de vină. ispirescu, l. 9. Vede numai durerile mari. ionescu-rion, c. 88. Era deja golit coșul, numai camelia mai rămăsese. f (1897), 21/1. Numai moșul povestește Așezat pe fața vetrii. goga, p. 88, cf. 59. Ochii mei, în cale-ți, culeg numai uimire. cerna, p. 12, cf. 92. Numai de pe înfățișarea lui... cineva, fără să-l cunoască, bănuiește că e un învingător. brătescu-voinești, p. 18. Frumoasă cum numai poveștile își pot închipui. hogaș, dr. ii, 143. Îl durea numai închipuirea că va rămînea iarăși singur. rebreanu, r. i, 246. Plouă... și numai ploaia dă cuvînt. bacovia, o. 33. Vino mai curînd să vezi Minunea-n care numai tu nu crezi. minulescu, v. 183. Numai eu întîrziu, singur pe cărare, Farmecul acestei clipe călătoare. topîrceanu, b. 79. Deci tot el numai suferă pentru mine. c. petrescu, c. v. 258. Oriunde-ți pipăi pragul, cu șoapta tristei rugi, Dau numai de belciuge, cu lacăte și drugi. arghezi, f. 55. Balaur, pentru locomotivă, este o metaforă numai pentru poetul modern. vianu, m. 20. În instalațiile care produc numai pești de consum se crește îndeosebi păstrăvul. c. antonescu, p. 20. Rămînea singură, înconjurată numai și numai de zgomotele familiei. galan, b. ii, 46. Poate e numai vîntul, Poate sînt numai apele. labiș, p. 49. Cîte flori în jurul meu, Toate-mi voiesc numai rău. jarnIk-bIrseanu, D. 189. De te-ar bate-o ploaie grea, Să-ți rămîie-o oaie rea, Să umbli numai cu ea. id. ib. 279. A rămas numai umbra de el. zanne, p. ii, 450. ◊ (Întărit prin „doar”, „singur”, „unul”, „tot”) Să nu ceară împărățiia ceriului... ce numai singura rugă să aibă ca să scape de gheenă, coresi, ev. 29. Că de eișu luo elu ucenicii și cu ei singuri numai ce grăi. id. ib. 89. Dînsul numai singur rămasă pre cruce răstignit. varlaam, c. 84. Au apucat numai. Iordăchioaia sîngură, cu rădvanul. neculce, l. 99. Singură numai nația noastră nu-ș are istoria. ar (1829), 1402/2. Numai tu unul cunoscînd ceea ce ne este de folos, ne vei dă bunătățile. marcovici, p. 6/9. Au rămas, în sfîrșit, singur numai cel mai mic fiiu cu numele Crusoe. drăghici, r. 3/14. Numai singur cu mîinile sale întîmpina greutatea. id. ib. 53/15. Lui Dumnezeu numai singur cartea soartei îi deschisă. conachi, p. 262, cf. 263. Numai eu unul am făcut un tur de valț cu dînsa. negruzzi, s. i, 65. Singur numai cavalerul suspinînd privea balconul. eminescu, o. i, 152. Numai unul Dumnezeu știe cît sînt de nevinovată. ispirescu, L. 120. Doar numai frățiorul mic Se uită lung; nu mă mai știe. iosif, v. 43. Ninge cu nimic în noaptea vastă, ning bancnote Numai vîntul singur plînge alte note. bacovia, o. 62. Și din lună, și din nor Eu cetesc numai tot dor! jarnîk-bîrseanu, d. 143. ♦ (Adesea prin exagerare) în întregime, cu totul; complet. Au luat niște sare proastă și urîtă, numai pămînt (a. 1818). doc. ec. 188. Calul era numai spumă. negruzzi, s. i, 42, cf. 67. Mult-puținul ce au lucrat românii în domeniul artelor n-a fost numai invențiuni ale lor. odobescu, s. ii, 251. Un castel numai pietre și ziduri sparte. eminescu, n. 13. Colții de munte... atît îi zgîriase picioarele... încît erau numai sînge. ispirescu, l. 56. Un munte numai și numai de piatră, id. ib. 194, cf. 6. Și mînat-am dragi mioare Pîntre iarbă numai floare. jarnik-bîrseanu, d. 510. [Vinul e] numa oțăt. alr ii 6 153/284. ♦ (Adesea prin exagerare) Peste tot, cît vezi cu ochii; compact. Nu e soare, dar e bine, Și pe rîu e numai fum. coșbuc, p. i, 223. Logofătul pusese ovăsul în mustul zăpezii și acum ara de orz. Pe cîmp erau numai pluguri. sandu-aldea, u. p. 178. O lungă deșteptare zvonește împrejur, E clar și numai soare. bacovia, o. 54. Era-ntr-o zi de vară numai soare, Cu raze pe clopotniți, ca egrete. d. botez, f. s. 29. ♦ Continuu, mereu (II 1). Numa rîde. alr ii 3 257/284. b) Nu altfel decît..., nu în alt mod decît...; pur și simplu; în mod formal, de formă. Iară de la ceia ce nu pot, destul iaste acelora numai cu vrearea inimiei să miluiască, coresi, ev. 40. S-au chemat numai cu numele creștini, varlaam, c. 24. Boierii de țară era numai cu numele că la nemică nu-i mai întreba. neculce, l. 320, cf. 104. Nici unul în lume nu iaste carele den sine numai să știe. c. cantacuzino, cm i, 3. Carantina de pe granița austriană s-au ridicat și trecătorii pot merge în Austria numai prin afumare. ar (1832), 2¹/18. Acest tractat este chiar numai defensiv. ib. (1834), 69¹/22. Împărăteasa... se deosăbea din celelalte numai cu îmbrăcămintea și cu umbletul ei. gorjan, h. i, 5/1. Lipsită de cuvîntare, Ți-ai mărturisit durerea numai prin îmbrățoșare. conachi, p. 101, cf. 82. Căci voi numai prin vînzare mai puteți trăi în lume Unde crima v-a născut. bolintineanu, o. 123. S-o întrebi numai cu ochii: Mă iubești tu? eminescu, o. i, 155. Așază o leasă de nuiele numai întinată. creangă, p. 29. Apa încropită numai ca laptele cînd îl mulge de la oaie. ispirescu, l. 38. Ce cuminte-i firea! Numai prin nedrept ea poate Pe cei slabi să-i facă treji. coșbuc, p. i, 264. Arta de a trage cu pușca se poate învăța numai în practică. stoica, vIn. 43. Înmugurirea începe numai în prezența oxigenului și la o temperatură potrivită. agrotehnica, ii, 12. Uneori voia să dea precizări, să fie crezut, ...alteori era numai vibrant, poetic. t. popovici, se. 100. Cin’poftește traiul meu, Să i-l deie Dumnezeu, Nici mai bine, nici mai rău, Ci numai cum trăiesc eu! jarnik-bîrseanu, d. 127. Numa-n pustiu îl aștept, că nu mai vine. alr ii 3138/141. ◊ Expr. Numai așa sau așa numai = a) fără complicații; în mod simplificat sau simplu. Pentru aceaia nu zice Hristos „să iai crucea”, așa numai, ce „crucea sa” grăiaște. coresi, ev. 69, cf. 242, 243. Lăsatu-ș-au toți agarlîcul acolea... și numai așa sprinteni cu oștile purcegîndu, au poposit den sus den fîntîna Drâgoieștilor. R. greceanu, cm ii, 37, cf. 32. Humuleștii și pe vremea aceea nu erau numai așa, un sat de oameni fără căpătîi, ci sat vechi, răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvîntului. creangă, a. 1. Aci erau rînduite cu meșteșug tot felul de arme: unele împodobite cu nestimate, altele numai așa, fără podoabe. ispirescu, l. 21. Pentru dumneata, Matei, Bărăganu-i numai așa... niște cîmpi... ori nici atîta. galan, b. ii, 44; b) fără motiv, fără scop, fără rost; dezinteresat; (pe) degeaba. Să va acolisi un om de altul... așa numai, într-o pizmă. prav. Mold. 66^v/14. Fata nu-i de cele de pe drumuri, s-o luați numai așa, cum s-ar întîmpla. creangă, p. 262, cf. 188, 332. Lumea mea cea frumușa Se petrece num-așa; Lumea mea cea frumușică Se petrece-ntr-o nimică. jarnik-bîrseanu, d. 218. Nu-s fată de potlogar, Să dau gură pe creițari, Ci-s copilă tinerea Și la față frumușa... Și dau gură num-așa! id. ib. 405, cf. alr ii 3 236/250, 279, a i 21. c) Nu altă dată, nu în (sau din) alt moment sau în altă împrejurare decît... Că eu, o despuietoare, numai dănăoară într-un an ce întru, iară tu, fecioară, să ședzi să petreci pururea. varlaam, c. 384. Au hotărît... numai dimineața și cătră sară să lucreză. drăghici, r. 84/3. Îmi pare că trăiesc numai de cînd m-am căsătorit. negruzzi, s. i, 75, cf. 247. Cînd voi pune eu mîna mea cea dreaptă pe mijlocul tău, atunci să plesnească cercul acesta, și numai atunci să se nască pruncul din tine. creangă, p. 88. O purtase în inimă ca pe un ideal la care numai în ceasurile cele mai frumoase ale vieții ne simțim vrednici a privi. f (1900), 606. A fost odată... va fi odată... Nu spune zarea, dar spune omul – Numai acuma e niciodată. bacovia, o. 121. Să descărcăm focul numai atunci cînd ne convingem că avem vînat în față. stoica, vîn. 50, cf. 38. Spiritul omenesc gîndește metaforic numai în prima lui fază. vianu, m. 39. Să lăsăm deci la o parte acest lemn, folosit numai cînd n-ai încotro. tudoran, p. 108. Numa cînd e lipsă de fîn facem frunzări, alr ii 5 283/192. ◊ (Întărește ideea restrictivă exprimată de unele adverbe și locuțiuni adverbiale) O tăcere-nfricoșată! Numai cînd, din vreme-n vreme, Se aude-un glas ce geme. alecsandri, p. ii, 18, cf. alr sn v h 1 494. ♦ Abia. Focul s-au putut stînge enumai la 3¹/₂ ceasuri după prînz. ar (1837), 673/30. Dădu, restul de ceai călduț pe gît. Și numai după aceea se așează să aștepte. c. petrescu, c. v. 130. d) Nu în alt loc decît...; nu mai departe sau mai aproape decît... Și împreună numai înaintea judecătoriului sta-văm cu frică și cu cutremur mult. coresi, ev. 538. Cine... aice pre pămîntu numai ce strînge, aice pre pămîntu-i iaste și inima, varlaam, c. 29. Lăcașuri cerești... numai în sînul vostru se află fericirea. marcovici, c. 17/1. Pănă-n sară abia au agiuns numai până la lăcașul său. drăghici, r. 160/24. Mă doare... c-acolo numai am trăit în fericire. conachi, p. 101. Șede toată ziua închisă, merge numai la biserică și la paradă. negruzzi, s. i, 65. Numai în grădina ursului... se află sălăți de aceste. creangă, p. 211. Numai în zare cădea umbra vînătă a unei păduri, tribuna, 1961, nr. 216, 5/1. Bade, inimă de piatră, Ce nu vii la noi vreodată? Barăm numai pînă-n casă, Să mă vezi pe min’mireasă, Barăm numai pîn’la poartă, Să mă vezi pe mine moartă, jarnik-BÎRSEANU, D. 143. e) Nu în alt scop decît...; nu din altă cauză decît...; pentru simplul motiv că... Călca acestea toate, numai pentru ca să dobîndească împărăția ceriului. varlaam, c. 149, cf. 397. M-au silit a hotărî cu tatăl mieu ca să venim aicea, pentru ca să încredințăm nădeajdile tale, silit fiind a te lăsa numai și numai ca să aduci spre fericire norodul tău. beldiman, n. p. ii, 204/7. Pentru ce te hrănești cu nădejdea de a dobîndi cinste mare...? Numai ca să tragi asupră-ți privirea oamenilor. marcovici, d. 11/11. Numai spre pedeapsă este născut și răsuflă. conachi, p. 275, cf. 290. Și toate aceste, iarăși vă întreb, pentru ce? Numai și numai pentru că nu m-au ascultatără! alecsandri, t. i, 306. O fac... numai și numai întru cea mai mare laudă și glorie a artei vînătorești. odobescu s. iii, 102. D-apoi de ce mi l-a dat tata de-acasă? Numai de vrednicia lui. creangă, p. 216, cf. 128. Și dacă ți-am făgăduit, a fost numai ca să te împac. ispirescu, l. 2. Și le-am întors poveștile-n-dărăt... Și numai ca să-ți mai arăt Că din scîntei sleite și surcele Poți întocmi din nou un cer de stele, arghezi, c. o. 184. Mîngîindu-și în răspăr, cu vîrful degetelor, fălcile, părea nemulțumit numai și numai de scronțănitul țepilor bărbii. galan, b. ii, 40. f) (în loc. conj.) Numai să... (sau de..., dacă...) = (adesea în propoziții optative) doar dacă...; cu condiția ca... El are mai apoi și slobozire numai de va vrea să se facă și vas ales vieției. coresi, ev. 99. Putearnic iaste Dumnezeu a întări pre el, numai să va vrea el să se nevoiască. id. ib. 93. Putem, numai de vom vrea. varlaam, c. 171. Apoi dar... dă!... fă cum știi, numai să nu ne bagi și pe noi în belea. creangă, p. 9. Numai de n-ar fi mai multă întîrziere; căci stăpînul mă așteaptă, id. ib. 266, cf. 128, 250. Să se facă așa precum zici tu, numai să-mi aduci pe Ileana Simziana. ispirescu, l. 24. De mi-ai zice, aș zbura Unde stea n-ar lumina; Numai de te-ai îndura Să-mi dai flori din ochi albaștri, Mie, sufletul sihastru. beldiceanu, p. 82. Fără milă te voi cura eu de această boală modernă, numai de nu-mi spui ce ai pe creier, ce ți-a treznit în minte? f (1906), 2. Dumneata ne arbitrezi. Hai, domnule maior... – De, coniță; numai să pot. sebastian, t. 87. Rupe, mîndră, cît îi vrea Trandafiri din peana mea, Numai tu să fii a mea. jarnIk-bîrseanu, d. 75. Cătănire-aș, cătăni, Numai pușca de n-ar fi. id. ib. 303, cf. 390. Numai să te țină cureaua! zanne, p. iii, 141, cf. ii, 641. ◊ (Cu inversarea construcției) Vrea fi ceale mai norocite, de ar fi viu numai. aethiopica, 7^r/6. 3. (Învechit și regional; în construcții negative) Decît. Nu avem acicea numai cinci pite și doi pești, coresi, ev. 256, cf. 288, 381. Furul nu va veni numai să fure și să ucigă și să piarză; eu, venii viiață să aveți. id. ib. 482. Nimene nu cuteza să între acolo, numai Alicsandru. alexandria (1784), 11^r/11. Spuneau și alții că sînt zile în care nu mînca numai o dată. agîrbiceanu, l. t. 78. Nu s-aude nimica, Numai mîndra cu gura Cu dulceață ciripind. jarnIk-bîrseanu, d. 27. Să nu ne mai întîlnim Numai sîmbătă o dată, Duminecă ziua toată. id. ib. 62. Chemăm mai multe cară să ne-ajute la cărat gunoi, piatră, lemne și nu capătă numa mîncare șî beutură. alr ii 4 837/105. Nu-i ajută numa sapa și lopata. zanne, p. v, 549. ◊ (Întărește sensul restrictiv al lui „decît”, „fără”, „fără cît”) N-avemu acicea fără numai 5 pîini și doi pești. varlaam, c. 192, cf. 4, 73, 100, 404. Certarea ucigătoriului nu iaste alta numai (fără numai Munt.) moartea. prav. 86. N-au stătut sultanul cu voievod să să bată cu temei... fără cît numai cîte o strajă unde și unde de să lovie. neculce, l. 208. La aceasta ce alta poci să zic întâi fără numai: 1 De am viclenit... antim, p. xxiv. Nici pot ave măngăiere Decît numai în suspinuri, în lacrimi și în durere. conachi, p. 100, cf. 104. Pentru unguri chiar n-au fără numai un mijloc a-și păstra naționalitatea lor, și aceasta e federația, iar nu supremația. bălcescu, ap. ghica, a. 354. Nici a murit..., nici s-a bolnăvit (decît numai cînd i-a murit cățelușul), ci din împrotivă. negruzzi, s. i, 63. Nu îndrăznește să iasă din desișurile ce-i servesc ca loc de adăpost, decît numai după apusul soarelui. stoica, vin. 83. Astfeli trăiră băieșii... neavînd cu nimene nemica de lucru și de împărțit fără numai cu aceia cărora le vindeau argintul. marian, ț. 241. 4. (În construcții adversative) a) (Urmînd după și întărind pe „ci” sau, regional, pe „fără”, determină al doilea termen al opoziției) Aceștia nu lăcuiesc în case, fără numai în oraș mare, în carile de multe fealuri de oameni lăcuiesc. ureche, l. 117. Ce să fie făcut in 23 de ani ai domniei lui, nu să pomenește, fără numai scrie că l-au ucis Șușman, voivodul sîrbilor. R. popescu, cm i, 235. Dar domnul căci poroncește să fiți la opreală, nu că vra să vă omoară, ce numa până va veni și măria sa. amiras, let. iii, 141/17. Toți copacii ce cercasă, nu era decît copacii neroditori carii nici ca cum fac poame, fără numai frunză. drăghici, r. 42/2. Ce să fie asta de n-am întîlnit... nici un suflețel de om p-aici pe la voi, fără numai grămezi, grămezi de oase de oameni? ispirescu, l. 101. b) (Precedat de „nu” și în corelație cu „ci”, „ci și”, „ci încă”, „dar încă și”, „ci mai ales” etc., determină primul termen al opoziției, ajutînd adesea la exprimarea ideii de cumul) Eu nu numai legat se fiu, ce și se moriu gata sînt. cod. vor. 28/18. Postul iaste nu numai de carne a nu mînca, ce și de reale a te lăsa. corksi, ev. 50. Că Dumnezeu nu numai la judecată așteaptă să dea osîndă derept păcate, ce încă și pînă e omul viu. id. ib. 59. Nu numai oamenii, ce și tocma îngerii sîmt cuprinși de spaimă. varlaam, c. 70. Nu numai roadă de fapte bune ce nu deaderă la ceia ce fură tremiși, ce încă foarte-i dosediră. id. ib. 226, cf. ureche, l. 124. Nu sîntem moșteni numai pre pămînt, ci și în cer părtași bunătăților. neagoe, înv. 11/27. Nu numai noi bunii credincioși și direpții și creștinii... ce tocma și păgînii... îsi aduc aminte de D[u]mnedzău. biblia (1688), [prefață] 6/16. Nu numai de rîsul altora și de ocară sîntem, ci și orbi, muți, surzi sîntem. c. cantacuzino, cm i, 5. Nu numai creștinilor fu bun, ce și păgînilor. anon. cantac., cm i, 106. Nu numai eu, episcop și mitropolit strein în Țeara Românească, ci au fost și alții mulți, antim, p. xxviii. Acest bărbat este nu numai dregător foarte însămnat ce încă și ales învățat. ar (1837), 112/10. Dumnezeu nu a înzestrat pe om numai cu minte... dar încă el l-a înzestrat cu „voință”. bălcescu, m. v. 4. Nu numai că fumatul e nefolositor, dar e și nesănătos. f (1897), 129. Îi era drag pămîntul nu numai pentru cîștigul ce-l produce..., ci mai ales pentru stabilitatea ce-o oferă posesorului. rebreanu, r. i, 165. Citea toată ziua, și nu numai romane, ci tot soiul de cărți, camil petrescu, p. 295. M-am silit să o uit... îndoind mereu sforțarea nu numai de uitare și de refuz, dar și de realitatea vie. arghezi, b. 9, cf. id. c. o. 37. Cînd ascultăm pe cineva, primim nu numai o știre, dar și cunoașterea atitudinii vorbitorului față de știrea comunicată. vianu, m. 145. În această mare lipsesc nu numai toate formele abisale, dar și acelea cu ouă și larve. c. antonescu, p. 149. Rădăcinile plantelor au nevoie nu numai de apă, dar și de aer. agrotehnica, i, 104. Nu numai sărăturile, ci și solurile lutoase și argiloase normale trebuie arate la un conținut mijlociu de umiditate. ib, n, 1 040. Experimentarea instruirii practice a elevilor în producție ridică probleme deosebite, care cer din partea pedagogilor nu numai preocuparea, dar și priceperea de a le rezolva. gî 1962, nr. 652, 3/1. ◊ Expr. Nu numai că... = în afară de faptul că..., pe lîngă că... Vizite ca ale dumitale nu numai că nu mă supără, dar îmi fac chiar mare plăcere. caragiale, o. vii, 511. Nu numai... că n-am stăruit pentru numirea lui, dar am avut specială grijă s-o împiedec. m. i. caragiale, c. 104. Nu numai că se conformează normelor rezultate din faptele de repetiție ale limbii, dar în același timp le atestează și le propagă. vianu, s. 71. Datorită avîntului necontenit al economiei, nu numai că nu avem de-a face cu șomajul..., ci avem de-a face cu nevoia crescîndă de forțe de muncă. scînteia, 1953, nr. 2 751, 1/1. Un sol arat nu numai că înmagazinează o cantitate mai mare de apă, dar o și reține timp mai îndelungat. agrotehnica, i, 833. II. (Cu sens modal) 1. (Urmat de un conjunctiv sau de o construcție negativă; adesea întărit prin repetare) Pe punctul de a..., gata-gata să..., cît pe ce. Ucenicii.... pățiia nevoie mare... cît era numai să să îneace. varlaam, c. 198, cf. 364. Și așa prinsără și pe rămentarul Turculeț viu, supt Cetatea Neamțului, unde era numai să saie peste părcane. neculce, l. 128. Sufla așa de tare și rotea niște ochi așa de sluți, încît numai nu-mi zice: „Hait!... Cară-te de-aicilt. gane, n. iii, 169. D-apoi, cum văd eu, tu numai nu dai în gropi de prost ce ești. creangă, p. 52. Mulțime nenumărată de gîngănii și jigănii înspăimîntătoare, cari stăteau cu gurile căscate numai și numai să-i înghită. id. ib. 94. Nevastă secerătoare... Mijlocu nu te doare? Că și io-s secerător, De mijloc numai nu mor. jarnik-bîrseanu, d. 37. Au înfierbîntat-o într-un feliu ca acela, încît numai-numai să iaie foc și să ardă. sbiera, p. 34. Numa nu l-o turtit caru. alr sn v h 1 338/334. 2. Chiar, tocmai. De nu veri avea nice acealea [bunuri sufletești], numai gol ce te vor lăsa [hoții]. varlaam, c. 335. Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită, Încît ai ce strînge-n brațe – numai bună de iubită, eminescu, o. i, 159. Din pricina voastră am recit ieri casa, căci pentru mine era numai bunăi cum era. creangă, p. 252. Primăvara... ”Răpița„ se supără, varsă o parte din mînia ei în cracul de pe ”Valea-Seacă„, și asta încetează a mai fi ”seacă„. În cîteva ceasuri sărăcenenii sînt numai prea bogați de apă. slavici, n. i, 8. O asemenea fată vitează ar fi numai bună să o ia el de soție. ispirescu, l. 19. Va fi numai bine: noapte, vijelie, basm. delavrancea, o. ii, 12. Pentru o fată de porcar e numai de ajuns să fie dăscăliță. t. popovici, se. 40. (În construcții negative; sugerează antonimul determinatului) Anton Filip măcar că numai odihnit nu era, se simțea pesemne... bine. galan, b. ii, 26. Apoi el numai sărac nu era. reteganul, p. ii, 3. ◊ (Regional; precedă un adverb de timp) Și numai îndată tăiă un porc (cca 1830). gcr ii, 255/26. Numai acum mă despărții de principele. f (1871), 123. Uite ce ți-ai făcut poalele! Și numai azi te-am primenit! rebreanu, i. 16. Numai mai nainte adusei apă. pribeagul, p. r. 55. Numa acuma ai vinit. alr ii 3 240/105. Pe scară străină să nu te urci, că numai îndată te încurci. zanne, p. iii, 365. ◊ loc. adv. (Învechit și regional) Numai cît (sau, regional, ce) = (de) abia; îndată ce... Crezînd cu adevăr că numai cît se va atinge, mîntuită va fi. coresi, ev. 382, cf. 29. Nu să rugă..., ce numai cît întră în besearecă osindi și pre vamîș și pre alți oameni. varlaam, c. 9. Și numai cît a gîndit Făt-Frumos și îndat’ au și fost de față părinții împărătesei lui. creangă, p. 102. Numa cît ai vinit. alr ii 3 240/102. Numa ce-ai vinit și pleci. ib. 3 240/682. III. (Cu sens temporal) 1. (Popular; adesea însoțit de ”ce„, ”iacă„, ”uite„, ”iacă ce„ etc.) Deodată, pe neașteptate. Descălecînd turcii la gazde, demineața, n-au dzis nemic iar cînd au fost pe chindie, numai ce-au împlut turcii ograda domnească, de-au apucat porțile. neculce, l. 165. Și cum sta ea în preajma fîntînei, numai ce iaca pe slujnica știută. creangă, p. 99. Cum vorbea, numai ce iată că vede viind un om. id. ib. 126. Și cînd prin dreptul podului, numai iaca și ursul. id. ib. 187. Într-o cirtă de vreme, nu știu unde se duse, căci numai ce iată că se întoarse cu un merișor rumeor și aurit în mînă. ispirescu, u. 5. Lupii se făcuseră așa de îndrăzneți că năvăleau pănă-n casele oamenilor, numai ce auzeai că pe cutare l-au rupt lupii, contemporanul, vi₂, 287. Aștepta, aștepta, tresărea la orice pîlpîială a frunzelor și numai ce-o vedea că vine pășind încet prin iarba înrourată. mironescu, s. a. 72. Stau ei și numai ce văd o luntre venind către ei. reteganul, p. iii, 5. Nu plecase bine baba din casă și numai ce vine la fată un chițigoi. șez. v, 66. Numa uite că vine unul. rădulescu-codin, î. 352. Merg ei cît merg, cînd iacă numai că ajung la un palat aurit. mera, l. b. 146. Merge el cît merge... pînă ajunge numai la o livadă întinsă. id. ib. 206. Cam pe la mezul nopței, numai începu a se auzi de departe vorbă. i. cr. iii, 271. 2. (Învechit și regional; adesea însoțit de ”ce„) Imediat, numaidecît (1); p. ext. neapărat (4), cu orice preț. Ai ieșit din corabie de-ai purces pre mare numai căci ai audzit glasul mieu. varlaam, c. 200, cf. 40. Venitu-i-au și de la hanul ferman, numai să încalece, să-l prindză. neculce, l. 207. Ajungînd la hotarul prusescu, n-au putut să să mai tăinuiască, ce au căutat numai a spuni. id. ib. 329, cf. 41, 129, 342. Boierii s-au apucat de Ștefan Petriceico, ce era clucer mare, fiind bătrîn și boier de țară, numai să-l rădice domn, el apărîndu-se să nu fie. muște, let. iii, 13/25. Eu văd că nimine din voi nu poate să nimerească, trebuie numai să spun. drăghici, r. 98/11. ◊ (Cu funcțiune predicativă) Cum a putut să iasă de aici? Acela ”numai" c-a fost strigoi și n-a fost om cumsecade. pamfile, dușm. 184. IV. (Cu sens adversativ) 1. (Și cu valoare de conjuncție) Dar, însă; totuși. Faceți cu iale cum veți vrea; numai pre cești oameni nemică să nu faceți. palia (1581), 70/3. Nu-l poate purta diavolul pre voia sa... numai cu vicleșugul ce înblă... să-l înșeale. varlaam, c. 16. Nu mă voiu teame... Numai ce am una să cei de la tine. dosoftei, ps. 81/15. Șî era să mazilească și pe Cantemir Vodă. Numai au sosit veste atunci c-au murit, neculce, l. 114. Nu era pre cărturar, numai nu era prost. id. ib. 132, cf. 206. Pricina pentru ce nu să găsește scris nici de ai noștri, nici de striini, numai mi să pare pentru doao pricini să-și fi mutat scaunul. R. popescu, cm i, 227. Am multe de mi s-ar ținea în seamă, carele nu sînt făr’ de cale, numai le las și zic că am cheltuit ca la o casă a mea. antim, p. xxviii. Ș-apoi, frumoasă, roșie ca un bujor; numai cînd era mică a căzut din șcrînciob și de atunci e cam șchioapă. negruzzi, s. i, 59. Am eu un loc la mine în trăsură. Numai dinainte, dacă nu te superi, fiindcă dinapoi ședem noi doi. gane, n. iii, 184. De-acum am prins eu la minte... Numai ce folos? creangă, p. 45. Îi deteră voie să meargă prin toate locurile de prin prejur..., numai pe o vale, pe care i-o și arătară, îi ziseră să nu meargă. ispirescu, l. 8. În tot timpul zilei, totul merge bine. Numai noaptea, iepurele se apucă să roadă din coada cocoșului și tovarășii sînt seara separați. arghezi, b. 44. Du-te, numai ai grijă ca deseară să fii înapoi. tudoran, p. 34. Mîndră ești, frumoasă, ești, Numai nu mă prea iubești. jarnIk-bîrseanu, d. 380. Bate vîntu, numa nu tare. alr sn iii h 791/64. Un bordei să ai, numai să fie al tău. zanne, p. iii, 27. Fie pînea cît de rea, Numai fie în țara mea. id. ib. vi, 345. ◊ (Precedă imperativul sau, de obicei la început de frază, reia firul întrerupt al unei discuții, exprimînd insistență, nerăbdare) Acolo, întru împărăția ceriului, tu veri fi moștean întru luminata bucurie a sfinților lui... Numai să nu fii lenivos. coresi, ev. 5. Aștepta-te-voi, numai ce vino! varlaam, c. 433. Despre asta n-ai grijă, tată, că ești cu mine... Numai du-te și vestește împăratului ce-am spus eu! creangă, p. 79. Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba... Numai adu-ți aminte de povețele mele și să nu ieși din cuvîntul calului, ce ți-ai ales. ispirescu, l. 19. Uite, îți sărut mînile... Îngenunchi lîngă tine, numai, iartă-mă! sadoveanu, o. ii, 317. loc. conj. Numai (atîta) că... sau (regional) numai cît... = (atîta) doar că... Și aici i s-a întîmplat ca și la sfînta Miercuri! numai că sfînta Vineri, i-a mai dat și ea un corn de prescură. creangă,. p. 91. Găinile nu mai cîntau cucoșește la casa moșneagului... Numai atîta că moșneagul a rămas pleșuv și spetit. id. ii. 294. E tare frumoasă [povestea]. Numai cît nu-i adevărată. agîrbiceanu, s. p. 21. Numai că bătaia nu se-ntoarce, dom’ primar. rebreanu, r. i, 234. Ne-am legat să nu scoatem cuvînt. Numai cît măria sa Săndel trebuie să afle că știm. sadoveanu, o. xiii, 745, cf. x, 618, 657. Amintirea modelelor italiene fusese mare... Numai că, spre finele secolului, construcțiile capătă alt aspect. oprescu, i. a. iii, 35. Numai că în mări și oceane capacitatea nutritivă se gradează după adîncime. c. antonescu, p. 9. Numai că ideile nu pot fi decapitate, marile idei nu se sting. tribuna, 1962, nr. 266, 1/1. 2. (După construcții negative) Ci. Fiiul ieși de la însuși tatăl, nefaptu, neziditu, numai născut. psalt. 337. Nu te teame, numai ce creade și mîntuită va fi. coresi, ev. 381. [Țara] o jăfuia, nu doar că poruncă ei avea, numai după obiceiul lor cel pagînesc. r. greceanu, cm ii, 62, cf. 71. Căci eu cît trăiesc pe lume, Nu-i zic bădiții pe nume, Numa: puișor și pui. podariu, fl. 17. Nu omu ăsta, numa alt om o vinit la noi. alr i 257/1, cf. 257/65, 75, 79. Nu aceia casă, numa ceialaltă i mai aproape de noi. alr ii 2 981/64. Nu mulg vacile ăstea, numa pe alilalte. ib. 2 986/2, cf. 2 981/27, 29, 36, 76, 2 984/64, 76, 2 985/27, 64, 76, 2 986/27, 36, 53, 64, 76, 172, 2 987/2, 27, 29, 64, 76. Nu-i prost cine dă, numa cel ce rabdă. zanne, p. iv, 332. Nu cerca butea, numai ce-i în bute. id. ib. v, 105. Nu cu boata, Numa cu socoata. id. ib. 601, cf. 655. v. (Transilv.; neaccentuat, cu valoare expletivă și cu topica magh. csak, însoțește verbe la imperativ) Îngroapă numai mortul tău. palia (1581), 86/4. Rămîi numai. lb. Mergeți numai în parc... căci și eu vă voi ajunge de loc. f (1872), 90. Mă mărit, te las pe tine... – Hai numai cu Dumnezeu, Că mie nu-mi pare rău. JARNIK-BÎRSEANU, D. 232. – Și: (regional) numa, numă, număi adv. – Nu + mai¹ sau lat. non + magis.