numaidecât av [At: N. TEST. (1648), 72^r/8 / A și: (2) num~ / V: (reg) ~mad~, (înv) ~ic~ / E: numai + de + cât] 1 Fără întârziere Si: îndată, imediat, neîntârziat, (îrg) nepristan, numai, (reg) minten. 2 (Pex) Foarte repede. 3 (Poartă accentul în frază) Neapărat (17). 4 Indiscutabil.

NUMAIDECÂT adv. În mod (absolut) necesar; fără nici o îndoială; cu orice preț; neapărat; negreșit. /numai + de + cât

numadecât av vz numaidecât

numaicât av vz numaidecât

NUMAIDECÎT adv. 1. Îndată, imediat, fără întîrziere. Tudor găsi numaidecît pe Bîrnovă, care era în mare cinste la Tomșa. SADOVEANU, O. VII 108. Inima ei bună și delicată înțelege numaidecît ce-i în sufletul meu. VLAHUȚĂ, O. A. 427. Ia pe această femeie, du-o numaidecît acolo, cum îi ști tu. CREANGĂ, P. 93. 2. (Regional) Negreșit, neapărat, necondiționat. Leul se gîndea în sine: numaidecît trebuie să fie Șeitan, stăpîn al nopții, în spinarea mea. SADOVEANU, D. P. 100. Însă dacă vrei și vrei numaidecît să te duci, eu nu te opresc. CREANGĂ, P. 193.

numaidecât (imediat) adv. (A răspuns ~.)

numaidecât (imediat) adv. (a răspuns ~)

numaidecât adv.

numaidecât.

numai de cât adv. + prep. + adv. (a vorbit ~ a cheltuit)

numaidecît

NUMAIDECÂT adv. 1. v. acum. 2. curând. 3. v. morțiș.

NUMAIDECÎT adv. 1. acum, imediat, îndată, (pop.) acuși, (înv. și reg.) așași, (înv.) așa. (~ să vii la mine!) 2. curînd, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntîrziat, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să vii ~ înapoi.) 3. morțiș, musai, neapărat, negreșit, obligatoriu, (rar) necesarmente, (înv. și reg.) nepristan, nesmintit, numai, (înv.) nelipsit. (Ține ~ să...)

NUMAIDECÎT adv. 1. Fără întîrziere, foarte repede; îndată, imediat, (învechit și regional) nepristan (2), numai (III 2), (regional) minten (1). Atunci stînd el lîngă ea, și certă frigurile; și o lăsară pre ea, iară ea numaidecît sculîndu-să slujiia lor. n. test. (1648), 72^r/8. Numaicît să depărtară de la el carii vrea să-l muncească, ib. 165^^[1]/3. Sufletele lor ieșind din trup numaidecît merg dirept la împărăția ceriului. cheia în. 1^r/10. Numaidecît spre acel război s-au gătit. c. cantacuzino, cm i, 27, cf. 17. S-au întors domnu la scaun. Și numaidecît au sosit Stepan vel-portar de la Poartă, cu steag de domnie. r. popescu, cm i, 296. Și numaidecît sculîndu-se sfîntul de la masă și descoperind puțul, văzu copilașul. mineiul (1776), 110^rl/10. După carelovitură, scuturîndu-se... o dată, numaidecît îi ieși sufletul. calendariu (1814), 110/22. Numaidecît trimisă cu mare îndestulare toate cîte tribuia. gorjan, h. i, 2/35. Picioarele-i era atît de delicate încît păreau că numaidecît or să se frîngă. negruzzi, s. i, 42. Trebuie să vie croitorul numaidecît. alecsandri, t. 851. Acum îndată, ia pe această femeie, du-o numaidecît acolo, cum îi ști tu. creangă, p. 93. Horia se vede numaidecît a fi bun copil de oameni buni. caragiale, o. vii, 213. Se repezi la balaur și numaidecît îl făcu în bucățele, ispirescu, l. 89, cf. 87. Inima ei bună și delicată înțelege numaidecît ce-i în sufletul meu. vlahuță, o. a. 427. Te rog să te scoli din pat numaidecît. f (1906), 1. Lăiță cu cei șase sosi și se începu numaidecît hora. agîrbiceanu, a. 139. Babele cucernice se repeziră numaidecît să-i sărute mîna. rebreanu, i. 23, cf. id. nuv. 6. Adormi numaidecît. sahia, n. 106. Pe dată ce profesorul îi făcea vreo observație, se potolea numaidecît, păstrînd cea mai adîncă tăcere. călinescu, e. 73. Tudor găsi numaidecît pe Bîrnoavă. sadoveanu, o. v, 626, cf. id. b. 35. Ne oprim după zece pași, dar ne ridicăm numaidecît. camil petrescu, u. n. 399. Înțelesei numaidecît, cu mult tumult de voci sentimentale în sufletul meu, că Ion Caragiale murise. arghezi, t. c. 21, cf. id. vers. 279. După cum arată numaidecît considerarea vectorului. stoilov, t. f. 58. A muncit omul, plătește-i numaidecît, nu-ți bate joc de el. preda, d. 49, cf. id. i. 148. Poate ar fi mers pe jos... dacă nu ar fi simțit numaidecît o sfîrșeală a trupului. barbu, ș. n. 8. Așadar numaidecît, Pentru cel mai mic cuvînt, Pe cai iute-ncălicați. teodorescu, p. p. 110. A venit numaidecît îndărăt să vadă ce s-a-ntîmplat. alr ii 3 139/682. ◊ (Ironic) Da... vorbă-i? Numaidecît ți-oi răspunde ca să mă omoare ceialalți doi. alecsandri, t. 1114. 2. Neapărat (4); indiscutabil. Celalant pretenduia numaidecît cum că la acel loc are să fie un emicolon. ar (1837), 61²/15. Du acest ravaș la d. Ipolit...; să-l găsești numaidecît. negruzzi, s. i, 53. Porunci ca a doua zi să ducă numaidecît pe lorzii engleji la [vînătoare de] urși. gane, n. iii, 132, cf. 189. Însă dacă vrei și vrei numaidecît să te duci, eu nu te opresc. creangă, p. 93. Ori părerea mă înșeală, ori s-a strica vremea..., din două una trebuie să fie numaidecît. id. ib. 265. Ura niciodată nu e nebunie. După cum lașitatea nu e numaidecît cumințenie. c. petrescu, c. v. 289, cf. id. î. i, 6. Dacă vrei numaidecît, întinde și cărțile. sadoveanu, o. x, 221. Dorea numaidecît să stea de vorbă cu dînșii. vornic, p. 222. De cîte ori este pronunțat cuvîntul tinerețe, expresia trebuie asociată numaidecît cu aceea de sport. tribuna, 1962, nr. 266, 2/1. Să vii numaidecît mîne la mine. alr ii 3 125/360. ◊ (Întărit prin repetare sau, regional, prin „numai”) Dacă poftești numaideăt și numaidecît, am să-ți spun numai domniei tale și să nu afle nimeni altul. sadoveanu, o. xiii, 696. Unde nu i se făcu lui Busuioc un somn ca acela, încit numai numaidecît voia să doarmă un pic. sbiera, p. 101. – Accentuat și: (2) numaidecît. – Și: (regional) numadecît (alr ii 3 125/360), (învechit) numaicît adv. – Numai + de + cît.