numerar, ~ă [At: NEGULICI / V: (îvp) ~măr~ / Pl: ~i, ~e / E: fr numéraire] 1 a (Înv; d. bani, monede) Care are curs oficial. 2-3 sn, a (Șîs valoare ~ă) (Valoare bănească în monedă sau hârtie-monedă) care poate servi direct pentru plată. 4 sn Bani sau semne ale acestora, în forma lor fizică de bilete de bancă, bilete de tezaur, monedă metalică și monedă divizionară. 5 sn Sumă determinată de bani. 6 sn (Îlav) În ~ În bani plătiți pe loc Si: (pfm) peșin.

NUMERAR s. n. (Cu sens colectiv) Valoare bănească în monede sau în hîrtie-monedă (și nu în efecte sau în hîrtii de valoare); bani lichizi, bani gheață. Gospodăria colectivă își păstrează numerarul disponibil în cont curent, la Banca de Stat sau la C.E.C. STAT. GOSP. AGR. 30. ◊ Loc. adv. În numerar = în bani lichizi. Salariul se va plăti în numerar, în mod excepțional se va putea plăti și în natură, dar numai parțial, potrivit dispozițiunilor ce se vor stabili. COD. M. 21.

NUMERAR s.n. Sumă de bani în monede sau în hîrtie-monedă; bani lichizi. [Cf. fr. numéraire].

NUMERAR s. n. sumă de bani în monede sau în hârtie-monedă. (< fr. numéraire, lat. numerarius)

NUMERAR n. Sumă de bani în monede sau în bancnote; bani gheață; bani peșin; bani lichizi. ♦ (A plăti) în ~ (a plăti) în bani lichizi. /<fr. numéraire, lat. numerarius

numerar n. bani numărați: a plăti în numerar.

* numerár, -ă adj. (lat. numerarius). Care se numără, prezent, peșin, naht, gheață: banĭ numerarĭ. S.n. fără pl. Banĭ la dispozițiune, banĭ gata de pus în circulațiune: în bancă era mult numerar.

numărar sn vz numerar

numerar (bani lichizi) s. n.

numerar (bani lichizi) s. n.

numerar s. n.

numerar sg. (bani).

NUMERAR adj. invar. v. lichid.

NUMERAR adj. invar. gata, gheață, lichid, sunător, (pop. și fam.) numărător, peșin, (înv.) naht. (A cumpăra ceva cu bani ~.)