7 definiții pentru năbădăi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NĂBĂDĂI, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.
năbădăi vr [At: CARAGIALE, S. 421 / Pzi: 3 ~iește / E: năbădaie] (Rar; d. animale) A manifesta neastâmpăr Si: a se agita, a se frământa. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂBĂDĂI2, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădăi1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂBĂDĂI2, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Neobișnuit) A se frămînta, a se înfuria, a se mînia, a se aprinde. Se ridica, holba ochii, deschidea nările, se zbuciuma, se năbădăia. CARAGIALE, S. 42.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
năbădăi (a se ~) (pop., rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă năbădăiesc, 3 sg. se năbădăiește, imperf. 1 sg. mă năbădăiam; conj. prez. 1 sg. să mă năbădăiesc, 3 să se năbădăiască; imper. 2 sg. afirm. năbădăiește-te; ger. năbădăindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!năbădăi (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiește, imperf. 3 sg. se năbădăia; conj. prez. 3 să se năbădăiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năbădăi vb., ind. prez. 3 sg. năbădăiește, imperf. 3 sg. năbădăia; conj. prez. 3 sg. și pl. năbădăiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
năbădăi, năbădăiescverb
- 2. A se frământa, a se înfuria, a se mânia, a se aprinde. DLRLC
- Se ridica, holba ochii, deschidea nările, se zbuciuma, se năbădăia. CARAGIALE, S. 42. DLRLC
-
etimologie:
- năbădaie DEX '09