nălbar¹ sm [At: SADOVEANU, O. XIII, 42 / Pl: ~i / E: nălban] (Reg) Veterinar.

NĂLBAR, nălbari, s. m. (Învechit și arhaizant) Potcovar. Dacă n-oi fi eu vraci bun și nălbar, apoi rămîn oștile măriei-sale fără cai. SADOVEANU, F. J. 32. Acesta e Gîrneață, nălbar vestit pe vremea aceea pînă pe departe, în împrejurimi. HOGAȘ, H. 26. – Variantă: nălban (PISCUPESCU, O. 211) s. m.

†NĂLBAN, ‡NALBANT sm. 🛞 Potcovar: Aici văz pe un nălban, Avînd portul și organ Unui doftor la consult (DON.) [tc. nalband].

NĂLBAN s. m. v. nălbar.

nalbánt și nălbán m. (turc. nalbant, lit. na’lbant, na’l-bend, d. ar. na’l, potcoavă și bend, care leagă; ngr. nalbándis [scris -ntis], bg. sîrb. nalbant). Vechĭ. Potcovar. Veterinar. Azĭ. Mold. Pop. Nălbar, veterinar popular.

nălbán și -ár V. nalbant.

!nălbar s. m., pl. nălbari

nălbar (veterinar) (reg.) s. m., pl. nălbari

nălbar (veterinar) s. m., pl. nălbari

nălban (-ni), s. m. – 1. Potcovar. – 2. Veterinar. – Var. nalbant. Mr. nălban, megl. nalbanti. Tc. (arab.) nalband (Miklosich, Etym. Wb., 211; Loebel 68; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1549), cf. ngr. ναλμπάντης, alb. naljban, bg., sb. nalbant.

NĂLBAR s. v. veterinar.

nălbar s. v. VETERINAR.

NĂLBAR s. m. (Regional) Veterinar. Bădița Simion... strigă la mine. Zice că vrea să facă din mine vraci și nălbar. sadoveanu, o. xIII, 42. Ionuț Jder se alăturase de bădița Simion, ca să-i spuie in grabă că bătrînul a venit cu toate sculele lui de nălbar și că, după părerea aceluiași bătrîn, lui Vizir trebuie să-i scoată o ocă de sînge. id. ib. 688. – pl.: nălbari. – De la nălban, cu schimbare de terminație.