NĂSTUREL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale). – Nasture + suf. -el.

năsturel sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ei / E: nasture + -el] 1-2 (Șhp) Nasture (1) (mic) Si: năsturaș (1-2). 3 (Reg; fig; lpl) Bășicuțe rotunde care apar la suprafața apei înainte de a da în clocot. 4 (Reg) Muc de țigară. 5 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală Si: (reg) bobâlnic, brâncuță, cardamă-de-izvoare, creson, hreniță, macriș-de-baltă, năsturea (Nasturtium officinale). 6 (Bot; Mun; lpl) Bănuți (Bellis perennis) 7 (Bot; reg; lpl) Nalbă (Malva silvestris).8 (Bot) Fructe ale năsturelului (6).

NĂSTUREL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale). – Nasture + suf. -el.

NĂSTUREL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture. Tabăra de soldăței, Așa nalți și subțirei, Și la piept cu năsturei. SEVASTOS, C. 121. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mici, albe, în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale); creson.

NĂSTUREL ~i m. (diminutiv de la nasture) Plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze penate, cu flori mici, albe și cu fructe silicve, folosită în alimentație și în medicină; măcriș-de-baltă. /nasture + suf. ~el

năsturel m. mică plantă întrebuințată ca salată și în medicină (Nasturtium). [Fructele plantei sunt cilindrice aducând cu un nasture].

BRÎNCUȚĂ² (pl. -țe) sf. 🌿 1 Plantă ierboasă din fam. cruciferelor, numită și „bruncuță”, „burnicruț”, „frunza-voinicului” și „sămcuță”; are tulpina păroasă și florile galbene; crește mai ales prin dărâmături și pe locurile sterile (Sisymbrium officinale) (🖼 603) ¶ 2 Plantă din aceeași familie, cu florile mici, galbene, care crește pe lîngă bălți și pe locurile umede; e cunoscută și sub numele de „rapiță-sălbatică”; se întrebuințează în medicină ca antiscorbutic șí pentru curățirea sîngelui (Nasturlium palustre) (🖼 604) ¶ 3 NĂSTUREL [germ. Brunnenkresse + brîncă].

brâncuță f. Tr. plantă numită obișnuit năsturel. [Alterațiune populară din germ. Brunnenkresse].

năsturel s. m., pl. năsturei, art. năstureii

năsturel s. m., pl. năsturei, art. năstureii

năsturel s. m., pl. năsturei, art. năstureii

NĂSTUREL s. 1. năsturaș, (reg.) bumbișor, bumbușor. (O hăinuță cu ~ metalici.) 2. (BOT.; Nasturtium officinale) cardama, (reg.) bobâlnic, brâncuță, creson, hreniță, năsturea, măcriș-de-baltă.

NĂSTUREL s. 1. năsturaș, (reg.) bumbișor, bumbușor. (O hăinuță cu ~ metalici.) 2. (BOT.; Nasturtium officinale) cardama, (reg.) bobîlnic, brîncuță, creson, hreniță, năsturea, măcriș-de-baltă.

năsturei s. pl. v. GRANAT. SPILCUȚĂ.

NĂSTUREL, Petre Șt. (n. 1923, Paris), istoric român. Stabilit la Paris în 1975. Contribuții în bizantinologie, în domeniul istoriei ecleziastice și a Evului Mediu românesc. („Le Mont Athos et les Roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du XIV^e siècle à 1654”, „Considerations sur l’idée impériale chez les Roumains”, „Le christianisme roumain à l’époque des invasions barbares. Considerations et faits nouveaux”).

NĂSTUREL (-HERESCU), familie de boieri români din Țara Românească. Mai important: Udriște N. (c. 1596-c. 1658, n. sat Herești, jud. Giurgiu), boier cărturar, cumnatul domnului Matei Basarab. Însemnat rol cultural și politic în timpul domniei acestuia, a îndeplinit și unele misiuni diplomatice. A tradus din slavonește în limba română romanul popular „Vaarlam și Iosaf” și din latină în slavonă, cartea lui Thomas a Kempis, „De imitatione Christi”. Posesorul unei valoroase biblioteci.

NĂSTUREL (< nasture) s. m. 1. Diminutiv al lui nasture. 2. Mică plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină târâtoare, ramificată, cu frunze alterne penate și cu flori mici, albe, dispuse în raceme (Nasturtium officinale). Cunoscută din Antichitate ca plantă medicinală și condiment, crește în locuri cu exces de umiditate. Și astăzi este întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (are acțiune diuretică, depurativă, expectorantă, afrodisiacă etc.). Sin. cardamă, măcriș de baltă, iarba voinicului ș.a.

NĂSTURELU, com. în jud. Teleorman, în Câmpia Boian, pe stg. Dunării; 3.063 loc. (2000).

năsturel, năsturei s. m. bărbat scund și grăsuț.