NĂVOD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjoară și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevod s. n.] – Din sl. nevodŭ.

năvod¹ sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~ozi / E: ns cf zăvod] (Reg) Câine mare Si: zăvod.

năvod² sn [At: CORESI, ap. GCR I, 18/5 / V: (îrg) nâv~, nev~, nov~, (reg) ~oadă sf / Pl: ~oade / E: slv нєводъ] 1 Unealtă de pescuit, formată dintr-o plasă lungă, cu care se adună peștele de pe suprafețe întinse Si: (reg) matulă, motorugă. 2 (Îlv) A trage (sau a da) cu ~ul sau a trage la ~ (ori la ~voade) A năvodi (1). 3 (Înv; îlv) A face ~ de oameni A năvodi (2). 4 (Reg; îe) A se duce la ~ A se duce la pescuit.

NĂVOD (pl. -voade) sn. 🐟 Plasă foarte mare cu care se pescuește în bălți și în ape liniștite: grupe de țărani, grămădiți în cîteva luntri, trag prin apă năvoadele lor (ODOB.); își întind năvoadele la soare (VLAH.) [vsl. nevodŭ].

NĂVOD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjură și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevod s. n.] – Din sl. nevodŭ.

NĂVOD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă mare, cu care se pescuiește în apele mari, peștele putînd fi adunat de pe suprafețe întinse. Pe sîrmă, atîrna năvodul, cel mai mare din sat. DUMITRIU, N. 233. Cîțiva oameni din sat dădură cu năvodul în heleșteu. GALACTION, O. I 254. În apă, pînă la brîu, moșneagul așeză năvoadele. C. PETRESCU, S. 38. – Variantă: nevod (ALECSANDRI, P. P. 384) s. n.

NĂVOD ~oade n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă lungă, având la mijloc o adâncitură în care se adună peștele. /<sl. nevodu

năvod n. plasă mare de prins pește: cu năvodul se pescuește mai cu seamă toamna și iarna. [Slav. NEVODŬ].

năvód și (Munt. Olt.) nevód n., pl. oade (vsl. rus. névodŭ, sîrb. navod. V. zăvod 2). Cea maĭ mare plasă (de sute de metri) de prins pește (Maĭ mici sînt: tifanu, oria, lăptașu, volocu ș.a.). – Și novód.

năvoadă sf vz năvod²

nâvod sm vz năvod²

nevod sn vz năvod²

novod sn vz năvod²

nevód V. năvod.

novód V. năvod.

năvod s. n., pl. năvoade

năvod s. n., pl. năvoade

năvod s. n., pl. năvoade

năvod

năvod, -voade.

năvod (năvoade), s. n. – Un tip de plasă de pescuit. Sl. nevodŭ (Miklosich, Lexicon, 421; Cihac, II, 214; Conev 74), cf. sb. navod, ceh., rus. nevod, pol. niewód. – Der. năvodar, s. m. (pescar).

NĂVÓD (< sl.) s. n. Plasă de pescuit de dimensiuni mari (100 până la 1.500 m lungime și 2 la 20 m lățime), confecționată din fire de cânepă, bumbac sau mase plastice. E compusă din două aripi între care se fixează matița. Se folosește la pescuitul în ape stătătoare (lacuri, bălți, eleștee, iazuri), în mare sau în râuri.

NĂVOD s. (PESCUIT) majă, (reg.) matulă, motorugă, plăvală.

NĂVOD s. (PESCUIT) majă, (reg.) matulă, motorugă, plăvală.

năvod, năvozi, s.m. (reg.) câine mare; zăvod.

NĂVOD¹ s. m. (Regional) Cîine mare; zăvod (Bonț-Gherla). coman, gl. – Pl.: năvozi. – Probabil formație spontană de la zăvod.

NĂVOD² s. n. Unealtă de pescuit, formată dintr-o plasă lungă, cu mijlocul adîncit în formă de sac, cu care se adună peștele de pe suprafețe întinse; (regional) matulă (1), motorugă. Nîvodul aruncat în mare și de tot neamul adunară. Ce cîndu se împlu și-l scoaseră el la margine. coresi, ap. gcr i, 18/5. Sîmt la nevod doauă coarde, una din gios grea, cu plumbi și cu heară, pentru să apease într-adînc să nu treacă peaștele, alta din sus iușoară, cu plute legat, pentru să ție deasupra nevodul. varlaam, c. 157, cf. 156. Asămănată iaste împărățiia ceriului, unui nevod aruncat în mare. cheia În. 9^v/5, cf. biblia (1688), ap. tdrg. De multe ori mi s-au tîmplat a-l videa în novoade ca peștii încîlcit. cantemir, ist. 38, cf. 141. Și încă s-au întins a cuprinde și mai în sus bălțile călugărilor de Agapia... puind și năvodari cu năvoade de au vînat Luciul și bălțile lui (a. 1743). uricariul, xvi, 224, cf. i. ionescu, d. 56. Pești de apă curgătoare Și de apă stătătoare, Cu nevodul pescuiți Și cu undița undiți. alecsandri, p. ii, 105, cf. id. t. 726, odobescu, s. i, 400. Ca țiganul care bagă degetul prin rara casă De năvod, cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. eminescu, n. 42, cf. tafrali, s. 17. Linul se prinde... toamna cu năvodul. antipa, f. i. 128, cf. 186, id. p. 457, 491. Plășile de prins pește, năvoadele, voloacele și alte măiestrii se împletesc din bumbac tare răsucit sau din fuior. pamfile, i. c. 318, cf. păcală, m. r. 459, atila, p. 50, 118, severin, s. 67, ardeleanu, u. d. 47. În apă, pînă la brîu, moșneagul așeza năvoadele. c. petrescu, s. 38, cf. eftimiu, î. 75. Cîțiva oameni din sat dădură cu năvodul în heleșteu și prinseră o prea frumoasă mreană. galaction, o. 254, cf. d. botez, p. o. 53, nom. prof. 16, nom. Min. i, 28. În pustietatea șesului de nisip, trăia un pescar tînăr care lucrase zece ani la un năvod. arghezi, c. j. 165, cf. id. t. c. 87. Pescarii celor 14 secții ale gospodăriei piscicole de stat... au pornit în sezonul de pescuit cu năvoade. scînteia, 1953, nr. 2 733, cf. stancu, u.r.s.s. 197. Chefalii se prind la țărmul nostru cu prostovolul, cu năvodul cu cozoroc. c. antonescu, p. 185. A adormit peste un năvod la care împletea. davidoglu, o. 15, cf. 30, 61, 77, contemp. 1962, nr. 796, 2/7. Vine cioful de la baltă Cu plătica-mbăirată, Cu suducul în pohod Și carasul în nevod. alecsandri, p. p. 384, cf. h iv 10, v 4, vii 358, x 107. Luni năvodu-și începuse, cam la prînz îl și făcuse. teodorescu, p. p. 94, cf. sbiera, p. 119, sevastos, c. 105, șez. ii, 32. Iute la sat alerga, Năvoadele le-aducea Și-n mare că le băga. Mat. folk. 17. Nevoade lua, ...O mreană prindea. păsculescu, l. p. 157, cf. alr i 1 734/684, 542, alr sn iii h 741/762. (Fig.) Cu năvodul cuvintelor tale cel de D[u]mnezeu împletit ai vînat pre oamenii cei ținuți în rătăcire. mineiul (1776), 110^v2/13. Să știi că începe și pe aici să se împletească năvodul nostru. beniuc, m. c. i, 405. Zeci de mîini lungite parcă peste orice măsură omenească se amestecau pe deasupra capetelor într-un înfricoșător năvod viu. galan, z. r. 205. ◊ loc. vb. A trage (sau a da) cu năvodul sau a trage la năvod (ori la năvoade) = a năvodi (1). Pe cînd el asudă trăgînd la năvod, crainici trimeși prin țară îl caută de zor să-i spuie că sfetnicii Moldovii s-au strîns la Iași și l-au ales domn. vlahuță, r. p. 46. Da’ de prins pește a prins acolo, la Marea, trăgînd la năvoade. sadoveanu, o. ix, 421. Aha! Am strigat eu cu plăcută uimire, înțeleg, cucoane Costache, despre ce-i vorba. Voiți să trageți cu năvodul pe sub gheață. id. ib. 445, cf. h ii 88, iii 38. (Învechit) A face năvod de oameni = a năvodi (2). Și, cum lua ostrovul perșii, făcea năvod de oameni într-acest chip; să ținea om de om de mănă, din marea în marea, pîn’ la sfîrșitul ostrovului, și, așa îi vănează preste tot ostrovul. herodot (1645), 321. Avînd Radul Vodă o fată... s-au ascuns în codru. Și au făcut Radul Vodă năvod de oameni și au găsit-o în mijlocul codrului. neculce, l. 16. ◊ Expr. (Regional) A se duce la năvod = a se duce la pescuit. h ii 253. – pl. : năvoade. – Și : (învechit și regional) nevod, nîvod, novod s. n., (regional) năvoadă (păcală, m. r. 459) s. f. – Din v. sl. НЕВОДЪ.