10 definiții pentru nășic
Explicative DEX
NĂȘIC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș2; nășel. – Naș2 + suf. -ic.
nășic, ~ă smf [At: POLIZU / V: (reg) nă~, nâ~ / Pl: ~ici, ~ice / E: naș2 + -ic] 1-2 (Șhp) Naș2 (1) (drăguț) Si: (rar) nășel (1-2), (reg) nășuc (1-2). 3 (Reg) Cumătru.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂȘIC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. Diminutiv al lui naș2; nășel. – Naș2 + suf. -ic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂȘIC, -Ă, nășici, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui naș(ă). Nu știi, nășică, ceva! S-a bolnăvit nevasta. TEODORESCU, P. P. 336.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nănășic, ~ă smf vz nășic[1] corectat(ă)
- În original: nănășică sf vz nășic — cata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nânășic, ~ă smf vz nășic[1] corectat(ă)
- În original: nânășică sf vz nășie — cata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
nășic (pop.) s. m., pl. nășici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nășic (pop.) s. m., pl. nășici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nășic s. m., pl. nășici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
NĂȘIC, -Ă s. m. și f. Diminutiv al lui naș2; (rar) nășel, (regional) nășuc. Cf. polizu, lm, ddrf. Nu știi, nășică, ceva? S-a bolnăvit neveasta. teodorescu, p. p. 336. Doamne! nînășică dragă! Nu cumva vorbești în șagă? marian, sa. 36. Scoal’, nevastă, mă gătește, Că nășicu mă poftește. mat. folk. 58, cf. alrm ii/i h 207, alr ii/i mn 79, 2 682/605, 723, 728, 769. ♦ (Regional) Cumătru (Băbiciu-Caracal). Cf. alrm i/ii h 306/887. – Pl.: nășici, -ce. – Și: (regional) nănășică (ddrf), nînășică s. f. – Naș2 + suf. -ic.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de dianartemis
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
nășic, nășicisubstantiv masculin nășică, nășicisubstantiv feminin
-
- Nu știi, nășică, ceva! S-a bolnăvit nevasta. TEODORESCU, P. P. 336. DLRLC
-
etimologie:
- Naș + -ic. DEX '09 DEX '98