OARECARE, oarecare, adj. pron. nehot., pron. nehot. I. Adj. pron. invar. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

oarecare [At: COD. VOR. 28/1 / V: (înv) or~ / A și: (reg) oare~ / Pl: (înv) ~și, (asr) ~ri / G-D: ~cărui(a), ~cărei(a), ~căror(a) / E: oare¹ + care] 1 pnh (Îrg) Cineva. 2 pnh (Îrg) Careva. 3 pnh (Îrg) Câtva. 4 pnh (Îvr) Oricare. 5 anh Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape Si: (îrg) oarece (4). 6 anh Anumit. 7 anh (Înv; lpl) Câțiva. 8 anh Indiferent care. 9 anh Lipsit de importanță Si: neînsemnat. 10 anh Care nu iese din comun Si: obișnuit.

OARECARE, oarecare, adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

OARECARE pron. nehot. v. ORICARE. /oare + care

orecare pnh, anh vz oarecare

varecare pnh, av vz oarecare

varecare pron. nehot. v. oarecare.

OARE CARE, OAREȘI-CARE pron. nedef. Vreun, anumit, niște (se pune înaintea sau în urma substantivului): cartea îți aduce și oare-care mîngîiere (CRG.); simții o neliniște oare-care (NEGR.); a primit ~ vești neplăcute [oare² + (și+) care].

QUIDAM (lat.) = Oare-care. În rîs, cînd nu vrei să recunoști pe cineva: E un quidam...

oare-cáre pron. indefinit. Orĭ-care ar fi: un om oare-care, un oare-care (saŭ simplu oare-care: l-a întrebat oare-care). Despre lucrurĭ: o linie oare-care.

oarecare² (înv., reg.) pr. m., g.-d. oarecăruia; f. oarecare, g.-d. oarecăreia; pl. m. și f. oarecare, g.-d. oarecărora

oarecare² (înv., reg.) pr. m., g.-d. oarecăruia; f. oarecare, g.-d. oarecăreia; pl. m. și f. oarecare, g.-d. oarecărora

oarecare pr. m., g.-d. oarecaruia; f. sg. oarecare, g.-d. oarecăreia; pl. m. și f. oarecare, g.-d. oarecărora

oarecare (sg. și pl., m. și f.)

oarecare m. și f., oarecărui gen. m., oarecărei gen. f.; oarecare pl. m. și f. (oarecare femei), oarecăror gen. pl. m. și f.

*oare care adv. + pr. ( ~ dintre ei știe?)

un oarecare expr. (peior.) un om fără / lipsit de importanță.

OARECARE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întârziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. câtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, câtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecât, oarecâtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)

OARECARE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întîrziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. cîtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, cîtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecît, oarecîtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)

OARECARE pron. nehot. , adj. nehot. I. pron. nehot. 1. (Învechit și regional) Cineva, unul; careva. Lăcuindu noi dzile multe, deștinse oarecarele (un proroc n. test. 1648) din iudei prorocu, cel ce era numele Agavu. cod. vor. 28/1. Oarecarile să sculă zicând. herodot (1645), 202. Și de multe ori făcîndu ei așea i-au zăritu-i orecarii și i-au pîrît. dosoftei, v. S. noiembrie 141^r/16, cf. mineiul (1 776), 137^vl/3. Va fura neștine pre oarecarele den fiii lui Israil. biblia (1688), 541/40. Să sculară oarecarii dentru cei den adunare. ib. , ap. grc I, 284/1. De se va întîmpla... ca oarecarele dintre ostași... să se bolnăvească. șincai, hr. i, 366/18, cf. 50/19. Că iaste facere a oarecăruie dintre boierii Venețiii ( a. 1802). gcr ii, 195/24. Toate-n lume-s făcute pentru singur oarecare? conachi, p, 302. Îmi plac acele imnuri de broaște fără număr. Ce chiar ca oarecare în hor orăcăiesc. alecsandri, p. i, 203. C-arn vorbit cu doi feciori Să-mi trimită pețitori. Tu le [= li-i] găta de mîncare Doar m-a cere oarecare. jarniki-bîrseanu, D. 447. Mîndra mea cu casa-n vale Nu face p-îngă noi cale, Că te vede oarecare. doine, 37, cf. alr I 314/335, 337, 345, 350, alr ii 3095/95, 325, 362, 872. ♦ (Învechit, rar) Cîtva. În partea cea dintîi s-au pus foarte pe scurt oarecarele din ceale mai trebuincioase... ale sfintei besearici ( a. 1741). gcr ii, 28/12. 2. (Învechit, rar) Oricare. Iară o betejală, oarecarea iaste, de întră den nafară în lăuntru..., iară iase. coresi, ev . 276. II. adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape. Se delungă de ei, de-și alease ucenicii și prin toate dzilele întreba-se întru învățături cu muncitoriu oarecarele. cod. vor. 4/1, cf. 68/11. Un plugar oarecarele de să va prileji să aibă a să pîrî cu cineva pentru vreun pămînt sămănat. prav. 3, cf. 326. [Un] preut oarecare cu un diacon. dosoftei, v. S. septembrie 11^r/2. Tălmăcind... nu oarecare părți, ce toată scriptura. biblia (1688), [prefață] 8/25. Un cărbunar iu oarecarele i se prileji de masă într-o noapte în casa unui pînzariu ( cca 1705). gcr i, 353/20. Oarecare puțină defăimare, dupe atîta mîndrie ( a. 1750). id. ib. ii, 47/30. Oarecare bolnav atingîndu-se de cojocul său... să sculă, mineiul (1776), 110^r2/6. Au găsit izvodul aceștii cărticeale a oarecăruia dascăl procopsit ( a. 1794). gcr ii, 153/28. Niciodată nu isbutește cineva spre a face oarecare bine făr-a birui greutăți mari și mii de piedici. cr (1836), 431/7. Îi făcu oarecare descriere a acelui individ, asachi, s. l. II, 120. Braslele se alcătuiau de oarecari slujbași mai mici. bălăcescu, m. v. 10. Simț că și el are oarecare simpatie pentru mine. caragiale, o. vii, 231, cf. gherea, st. cr. i, 231. Cu toate astea, chiar fără permisiunea ta, eu te voi urma la o distanță oarecare. REBREANU, R. ii, 229. După oarecare codeală, oferta a fost acceptată. camil petrescu, U. n. 423. Agonisind oarecare, tînărul se însoară. călinescu, e. 14. În vremurile cele de demult trăia în oarecare parte a lumii un împărat. bota, p. 66, cf. gorovei, cr. 78, alr ii 3 095/414. ♦ Anumit. Trei lucruri oarecarile să cade să aibă cela ce va fi giudeț adevărat, eustratie. prav. 9/1. Despot... au încredințat povățuirea oștilor acestora lui Ștefan Tomșa și oarecărui boieria, anume Dorman. șincai, hr. ii, 216/10, cf. i, 51/1. Ana vorbea cu autoritate și ca oarecare dispreț. c. petrescu, c. v. 231, cf. arghezi, c. j. 125. Prinsese oarecare gust să aibă în cercetare și alți clienți decît cei obișnuiți. vornic, p. 193. Îi răspunse chiar cu oarecare nepăsare. preda, d. 35. ♦ (Învechit; la pl. ) Cîțiva, niște. De[ci] trecură oarecare dzile. cod. vor. 68/4, cf. 84/2. Așa și aicea pre pămînt au așăzat pre oarecarii duhovnicești slujitori împărțitori de cereștile taine. BIBLIA (1688), [prefață] 4/21. Stînd multă vreame s-au întîmplat oarecarii oameni mari din cetatea aceaia de socotiră ca să omoare pre împăratul ( a. 1700). gcr i, 342/23. Luîndu-l părinții împreună și cu oarecarii frați din mănăstire. mineiul (1776), 58^rl/2, cf. 18r2/20. Trebuit-au să fie fost de față în soborul de la Sardica oarecarii arhierei și din Dachia lui Traian. șincai, hr. I, 49/22. 2. Indiferent care, careva. Oarecare meșteraș A trimis un băiețaș. pann, p. v. III, 64/2. Dacă nu ne-am fi-ntîlnit (Absolut din întîmplare), Tu pe altul oarecare Tot așa l-ai fi iubit. TOPÎRCEANU, m. 58. Numele de locuri ale unei regiuni oarecare pot fi studiate din diverse puncte de vedere. IORDAN, n. l. I, III. 3. Lipsit de importanță, neînsemnat; care nu iese din comun, obișnuit. cf. IORDN, l. R. a. 507. Se vedea din felul cum se exprima că nu e un om oarecare. SADOVEANU, a. l. 5. Trebuia să trăiască departe... de toți acei ce nu-l înțelegeau, într-o mahala oarecare, o viață oarecare, fără lumină, fără mulțămire. id. e. 104. Nu un ziar oarecare, ci unul de mare tiraj? STANCU, R. a. IV, 365. ◊ (Substantivat) Oricine poale fi pretext pentru orice, cu atît mai mult cînd nu e un oarecare. TEODOREANU, m. U. 53, cf. ALR II 3095/279, 551. – Accentuat și: (regional) oarecare, ALR I 314/345, alr ii 3095/325. – pl.: oarecare și (astăzi rar) oarecari. – Articulat (de obicei în limba veche): m. oarecarele (pl. oarecarii), f. oarecarea (pl. oarecarele). – gen.-dat. : m. oarecărui(a), f. oarecărei(a), pl. oarecăror(a). – Și: (învechit) orecare pron. nehot. , adj. nehot. – Oare¹ + care.