OBȚINERE, obțineri, s. f. Acțiunea de a obține și rezultatul ei; dobândire, primire. – V. obține.

obținere sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: obține] 1 Dobândire. 2 Realizare.

OBȚINERE, obțineri, s. f. Acțiunea de a obține și rezultatul ei; dobândire, primire; repurtare. – V. obține.

OBȚINERE s. f. Acțiunea de a obține; dobîndire, primire; repurtare.

OBȚINERE s.f. Acțiunea de a obține și rezultatul ei; dobîndire, primire. [< obține].

obținere s. f., g.-d. art. obținerii; pl. obțineri

obținere s. f., g.-d. art. obținerii; pl. obțineri

obținere s. f. ținere

obținere

OBȚINERE s. 1. v. primire. 2. realizare, scoatere. (~ unei recolte bogate.) 3. v. procurare. 4. v. repurtare. 5. v. dobândire. 6. căpătare, câștigare, dobândire. (ă unei faime binemeritate.) 7. v. stabilire. 8. v. luare.

OBȚINERE s. 1. căpătare, dobîndire, primire. (~ ajutorului solicitat.) 2. realizare, scoatere. (~ unei recolte bogate.) 3. procurare. (~ biletelor de tren.) 4. înregistrare, repurtare. (~ unui răsunător succes.) 5. cîștigare, cucerire, dobîndire, realizare, repurtare. (~ unei strălucite victorii.) 6. căpătare, cîștigare, dobîndire. (~ a unei faime binemeritate.) 7. realizare, stabilire. (~ unui nou record.) 8. luare. (După ~ licenței.)