15 definiții pentru obișnuință
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBIȘNUINȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuință s. f.] – Obișnui + suf. -ință.
OBIȘNUINȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuință s. f.] – Obișnui + suf. -ință.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
obișnuință sf [At: GHEORGACHI, ap. LET2. III, 321 / V: (îrg) obicin~ / Pl: ~țe / E: obișnui + -ință] 1 Deprindere. 2 Datină. 3-4 Utilizare (frecventă). 5 (Îlav) Din (sau după, prin) ~ Potrivit obiceiului. 6 (Înv; îlav) Preste obicinuință Contrar obiceiului. 7 Familiarizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBIȘNUINȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei. Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. Scoase din buzunarul vestei un creion cu capsa galbenă, fără de care, din obișnuință dăscălicească, nu putea vorbi. PETRESCU, Î. I 15. Țăranii se uitau toți după brișcă, mai mult din obișnuință. REBREANU, R. II 17. – Variantă: obicinuință (pronunțat -bici-) (CONACHI, P. 81) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBIȘNUINȚĂ ~e f. 1) Însușire dobândită cu timpul, prin practică, și devenită trăsătură caracteristică; obicei; deprindere. ◊ Din ~ în virtutea deprinderii. 2) Pricepere căpătată prin repetarea aceleiași acțiuni; deprindere [G.-D. obișnuinței] /a (se) obișnui + suf. ~ință
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obișnuință f. obiceiu anumit, deprindere căpătată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obișnuínță f., pl. e (d. obișnuĭesc). Obiceĭ, deprindere: fiecare cu obișnuințele luĭ. – Vechĭ obicĭnuință. V. namaz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBICINUINȚĂ s. f. v. obișnuință.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OBICINUINȚĂ s. f. v. obișnuință.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBICINUINȚĂ s. f. v. obișnuință.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
obicinuință sf vz obișnuință
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obișnuință s. f., g.-d. art. obișnuinței; pl. obișnuințe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obișnuință s. f., g.-d. art. obișnuinței; pl. obișnuințe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obișnuință s. f., g.-d. art. obișnuinței; pl. obișnuințe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OBIȘNUINȚĂ s. 1. v. obicei. 2. (mai ales la pl.) v. tabiet. 3. v. fire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OBIȘNUINȚĂ s. 1. deprindere, obicei, (înv. și pop.) nărav, (pop.) învăț, treabă, (înv. și reg.) nacafa, (prin Olt.) săbaș, (înv.) învățătură, obicină. (Conform ~, a plecat la plimbare.) 2. (mai ales la pl.) apucătură, deprindere, obicei, tabiet, (înv.) taifet. (Are ~ele lui zilnice.) 3. apucătură, deprindere, fire, nărav, obicei, (Ban.) ogod. (I-am aflat ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CONSUETUDO QUASI ALTERA NATURA (lat.) obișnuința este o a doua natură – Cicero, „De finibus bonorum et malorum”, V, 25.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Consuetudo quasi altera natura (lat. „Obișnuința e a doua natură”) – Cugetare a lui Cicero (De finibus, V, 25). A devenit proverb în multe limbi. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
obișnuință, obișnuințesubstantiv feminin
- 1. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: datină deprindere obicei
- 1.1. Întrebuințare. DEX '09 DEX '98sinonime: întrebuințare
- Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Scoase din buzunarul vestei un creion cu capsa galbenă, fără de care, din obișnuință dăscălicească, nu putea vorbi. PETRESCU, Î. I 15. DLRLC
- Țăranii se uitau toți după brișcă, mai mult din obișnuință. REBREANU, R. II 17. DLRLC
-
-
etimologie:
- Obișnui + -ință. DEX '98 DEX '09