8 definiții pentru obligă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBLIGĂ, obligi, s. f. (Înv.) Cambie, poliță2. – Din it. obbligo.
OBLIGĂ, obligi, s. f. (Înv.) Cambie, poliță2. – Din it. obbligo.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
obligă sf [At: ALECSANDRI, T. 1256 / A și: obligă / Pl: ? / E: it òbbligo] (Înv) Obligație de plată Si: poliță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
òbligă f. obligațiune de plată (vorbă ieșită din uz): iacă o obligă din partea mea AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obligă (cambie) (înv.) (desp. o-bli-) s. f., g.-d. art. obligii; pl. obligi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obligă (înv.) (o-bli-) s. f., g.-d. art. obligii; pl. obligi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
obligă s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. obligii; pl. obligi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OBLIGĂ s. v. cambie, poliță, trată.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obligă s. v. CAMBIE. POLIȚĂ. TRATĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: o-bli-gă
| substantiv feminin (F47) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
obligă, obligisubstantiv feminin
etimologie:
- obbligo DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.