obrintit¹ sn [At: H XVII, 75 / V: obrân~ / Pl: (rar) ~uri / E: obrinti] (Reg) 1-2 Obrinteală (1-2).

obrintit², ~ă a [At: CALENDARIU (1814), 167/1 / V: (reg) obrân~ / Pl: ~iți, ~e / E: obrinti] 1-2 (Îvp; d. răni, bube) Inflamat (din cauza frigului). 3 (Reg; d. persoane) Slăbănog.

obrântit¹, ~ă a vz obrintit¹

obrântit² sn vz obrintit²

OBRINTIT s. 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.

OBRINTIT s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintire, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamare, inflamație, obrinteală, obrintire, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ brațului.)

OBRINTÍT², -Ă adj. 1. (Învechit și popular, despre bube, răni; p. ext. despre părți ale corpului) Inflamat (mai ales din cauza frigului); (regional) bobotit, cățelit. De nu iaste umflătura măsealelor obrintită și cu dureare... nu... iaste de a se teame. calendariu (1814), 167/1. Beșică înfocată,... Beșică obrintită,... Nu ustura, Nu săgeta! marian, d. 45. Se leagă buba obrintită cu lina pe care s-a întins făina. pamfile, b. 51. 2. (Regional, despre persoane) Slăbănog (com. din straja – rădăuți) ; netot (todoran, gl.). – PI.: obrintiți, -te. – Și: (regional) obrîntit, -ă adj. ddrf, nov coviciu, c. b. i, 16. – v. obrinti.

OBRÎNTIT¹ s. n. (Regional) Obrinteală. cf. h xvii 75. Nu se obrîntească, Nici se dogorească Dogoritul Ș-obrîntitul. teodorescu, p. p. 382. Bubă cu-obrintit, Bubă cu arsură,... Nu te face, Nu te coace, marian, d. 155. Descîntec de obrintit. pop., ap. g cr ii, 343. Trestie de repreșit, Făină de obrintit. șez. i, 200. Cum trece vîntul peste codru, Așa să treacă obrintitu. ib vi, 99, cf. candrea, F 365, alr ii/i mn 62, 4 208 bis/36, 365. – Și: obrîntit s. n. – v. obrinti.