obscenitate sf [At: ASACHI, E. D. 12 / V: (înv) osc~ / Pl: ~tăți / E: fr obscénité, lat obscenitas, -atis] 1 Nerușinare. 2-3 (Ccr) Vorbă sau faptă obscenă.

OBSCENITATE, obscenități, s. f.. Ceea ce e obscen; vorbă sau faptă obscenă. Citeai. glume triviale, a căror obscenitate îți scăpa. PAS, Z. I 40.

OBSCENITATE s.f. Necuviință, trivialitate, indecență, pornografie; vorbă sau faptă obscenă. [Cf. fr. obscénité, lat. obscenitas].

OBSCENITATE s. f. caracter obscen; vorbă, faptă obscenă. (< fr. obscénité, lat. obscenitas)

OBSCENITATE ~ăți f. 1) Caracter obscen. ~atea unor episoade. 2) Vorbă sau faptă obscenă. /<fr. obscénité, lat. obscenitas, ~atis

obscenitate f. vorbă sau faptă obscenă.

*obscenitáte f. (lat. obscénitas, -átis). Caracteru lucruluĭ obscen. Vorbă, imagine, acțiune obscenă.

oscenitate sf vz obscenitate

obscenitate s. f., g.-d. art. obscenității; pl. obscenități

obscenitate s. f., g.-d. art. obscenității; pl. obscenități

obscenitate s. f., g.-d. art. obscenității; pl. obscenități

OBSCENITATE s. imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, pornografie, scabrozitate, spurcăciune, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scârnăvie. (Este de o ~ revoltătoare.)

OBSCENITATE s. imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (Un act de ~.)