obscurantism sns [At: DDRF / E: fr obscurantisme] 1 Stare de înapoiere culturală. 2 Atitudine de împotrivire la acțiunea de propagare a culturii și a progresului tehnico-științific.

OBSCURANTISM s. n. Stare de înapoiere culturală. ♦ Atitudine de împotrivire la acțiunea de răspîndire a culturii și a progresului în mase.

OBSCURANTISM s.n. Stare de înapoiere culturală. ♦ Atitudine ostilă, retrogradă față de răspîndirea culturii și a progresului în mase. [< fr. obscurantisme].

OBSCURANTISM s. n. stare de înapoiere culturală. ◊ atitudine ostilă față de răspândirea științei și culturii. (< fr. obscurantisme)

OBSCURANTISM n. 1) Stare obscură; înapoiere culturală. 2) Atitudine ostilă față de propagarea științei și culturii în popor. /<fr. obscurantisme

obscurantism n. sistema obscurantiștilor de a cufunda neamul omenesc în neștiință și superstițiune.

*obscurantízm n. Sistema obscurantiștilor, ținerea poporuluĭ în ignoranță.

obscurantism s. n.

obscurantism s. n.

obscurantism s. n.

obscurantism.

OBSCURANTISM s. neștiință.

OBSCURANTISM s. neștiință.