OBSERVAȚIE, observații, s. f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere medicală (a unui bolnav). Bolnav ținut sub observație. ◊ Foaie de observație = formular în care se notează istoricul și descrierea bolii, rezultatele examenului clinic și al analizelor de laborator, evoluția bolii și fazele tratamentului urmat de bolnav în timpul spitalizării acestuia. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție critică; p. ext. mustrare, dojană, reproș. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio.

observație sf [At: ȘINCAI, ÎNV. 10 / V: (iuz) ~iune, oservăciune / Pl: ~ii / E: ger Observation, fr observation, lat observatio, -onis] 1 Constatare. 2 Cercetare. 3 Remarcă. 4-5 Supraveghere (medicală). 6 (Îs) Foaie de ~ Formular pe care se notează zilnic evoluția bolii și fazele tratamentului aplicat unui bolnav. 7 Obiecție. 8 (Pex) Mustrare. 9 (Mil; îvr) Observare (9). 10 (Îvr) Iscodire.

OBSERVAȚIE, observații, s. f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere medicală (a unui bolnav). Bolnav ținut sub observație. ◊ Foaie de observație = formular în care se notează istoricul și descrierea bolii, rezultatele examenului clinic și al analizelor de laborator, evoluția bolii și fazele tratamentului urmat de bolnav în timpul spitalizării acestuia. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție critică; p. ext. mustrare, dojană, reproș. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio.

OBSERVAȚIE, observații, s. f. 1. Cercetare, examinare, observare (1); studiu. Orice creațiune presupune o îndelungată observație. IBRĂILEANU, SP. CR. 226. Cînd făceam observațiile aceste fiziologice, înaintam încet. NEGRUZZI, S. I 308. Știința nouă întemeindu-se... pe observație, experiență, calcul, a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. 2. Remarcă, constatare, observare (2). Mi-a făcut o serie de observații extrem de juste. BARANGA, I. 160. În capul lui... ciocnirile cu lumea, încercările vieții au lăsat o comoară de observații. VLAHUȚĂ, O. A. 391. 3. Obiecție, critică; p. ext. mustrare, dojana, reproș. Aceste cîteva cuvinte pot să arate. cît de binevenită socotesc orice critică, orice observație făcută scrierilor mele. GHEREA, ST. CR. II 8. Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observații, pe care... le consider ca niște insulte. CARAGIALE, O. I 116. Să urmez eu cum îmi place, Fără a putea guvernul observație a face. ALEXANDRESCU, M. 171. 4. (În legătură cu verbele «a pune», «a ține», «a sta i), «a fi», «a se afla» etc., precedat totdeauna de prep. «sub») Supraveghere, pază. Bolnavul e ținut sub observație. Foaie de observație = formular pe care se notează zilnic evoluția bolii și -fazele tratamentului unui bolnav. Vardaru citi inscripțiile foii de observație. C. PETRESCU, Î. II 46.

OBSERVAȚIE s.f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice constînd în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; cercetare, examinare, observare; studiu. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție, critică. ♦ Mustrare, reproș. 4. Supraveghere. ◊ Foaie de observație = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav (în spital). [Gen. -iei, var. observațiune s.f. / cf. fr. observation, lat. observatio].

OBSERVAȚIE s. f. 1. procedeu al cunoașterii științifice în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; examinare. 2. remarcă, constatare. 3. obiecție, critică; mustrare, reproș. 4. supraveghere. ♦ foaie de ~ = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav. (< fr. observation, lat. observatio)

OBSERVAȚIE ~i f. 1) v. A OBSERVA. ◊ Foaie de ~ document în care sunt înregistrate zilnic evoluția bolii unui bolnav și tratamentul aplicat. A ține sub ~ a supraveghea. 2) Constatare cu privire la un fenomen sau la un fapt observat. 3) Obiecție la o acțiune, la un fapt sau la o lucrare a cuiva. ◊ A face ~ a atrage atenția asupra unei greșeli. [G.-D. observației; Sil. -ți-e] /<germ. Observation, fr. observation, lat. observatio, ~onis

observațiune sf vz observație

oservăciune sf vz observație

*OBSERVARE, OBSERVAȚIUNE, OBSERVAȚIE sf. 1 Faptul de a observa ¶ 2 Păzire: ~a legilor, sărbătorilor ¶ 3 Cercetarea cu atențiune a lucrurilor fizice sau morale: ~a stelelor, societății ¶ 4 Rezultatul acestor cercetări ¶ 5 Băgare de seamă, reflexiune ¶ 6 Replică: nici o observațiune! nici o vorbă! nu făcu nici o observațiune, nici nu crîcni, nu răspunse nimic ¶ 7 A sta în observațiune, a supraveghia, a pîndi spre a vedea ce se petrece [fr.].

OBSERVAȚIUNE s.f. v. observație.

observați(un)e f. 1. acțiunea de a observa: observațiunea unei legi; 2. cercetare, atentivă: astronomia reclamă observațiuni constante; 3. rezultatul observațiunii: a scrie observațiunile sale; 4. reflexiune: permite-mi o observațiune; 5. replică: nici-o observațiune!

*observațiúne f. (lat. observátio, -ónis). Supunere unei legĭ, uneĭ regule: observarea regulamentuluĭ. Atențiune dată unuĭ lucru, studiŭ: observațiunea vĭețiĭ furnicilor. Lucru observat, descoperire: importantele observațiunĭ ale acestuĭ savant. Obĭecțiune, reflexiune: permite-mĭ o observațiune. Atragere de atențiune, mustrare: profesoru ĭ-a făcut aspre observațiunĭ. Acțiunea de a spiona: armată de observațiune (a mișcărilor dușmanului), a sta în observațiune (a spiona). Băgare de samă, atențiune: asta n’a scăpat observațiuniĭ luĭ. – Și -áție și -áre.

observație (desp. -ți-e) s. f., art. observația (desp. -ți-a), g.-d. art. observației; pl. observații, art. observațiile (desp. -ți-i-)

observație (-ți-e) s. f., art. observația (-ți-a), g.-d. art. observației; pl. observații, art. observațiile (-ți-i-)

observație s. f. (sil. -ți-e), art. observația (sil. -ți-a), g.-d. art. observației; pl. observații, art. observațiile (sil. -ți-i-)

observație

SENSUS, NON AETAS, INVENIT SAPIENTIAM (lat.) observația, nu vârsta, va aduce înțelepciunea – Publilius Syrus, „Sententiae”, 638. Observarea mediului înconjurător și a oamenilor dă cunoștințe și experiență care valorează mai mult decât anii trăiți.

OBSERVAȚIE s. 1. v. examinare. 2. v. supraveghere. 3. v. părere. 4. v. indicație. 5. v. critică. 6. v. ceartă.

OBSERVAȚIE s. 1. analiză, cercetare, examinare, observare, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) 2. supraveghere. (Sub ~ medicală.) 3. considerație, considerent, constatare, idee, observare, opinie, părere, reflecție, reflexie, remarcă. (Cîteva ~ asupra...) 4. indicație, însemnare, mențiune, notă, notificare, notificație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...) 5. critică, obiecție, rezervă, (rar) observare. (Are unele ~ după lectura romanului.) 6. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, reproș, (pop. și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (înv. și reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) șmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a cumințit.)

OBSERVAȚIE s. f. 1. Constatare, remarcă, observare (2). Observațiile de limba rumânească. [Titlu]. iorgovici. Observații sau băgări de seamă asupra regulelor și orînduielilor gramaticii rumânești. [Titlu]. văcărescul. Observație sau luare aminte. molnar, i. 74/20. Am să facu următoare luări aminte sau observații. budai-deleanu, lex. Cînd făceam observațiile aceste fiziologice, înaintam încet, încet, spre țelul călătoriei mele. negruzzi, s. i, 308. Am făcut observațiuni serioase asupra prozaismului în care au căzut acești demoni în formă de angeli. filimon, o. ii, 140. În capul lui incult, ciocnirile cu lumea, încercările vieții au lăsat o comoară de observații. vlahuță, o. a.. 391. Recunoscu că autorul observației avea toată dreptatea. c. petrescu, c. v. 124. Eu n-am păreri ca toată lumea și pornesc de la observații personale. sadoveanu, o. ix, 96. Extrem de interesante sînt observațiile unui maistru. baranga, i. 160. 2. Cercetare, examinare, studiu; observare (3). Toate observațiile care le avem. șincai, înv. 10, cf. povăț. Inv. 12^v. Regule întemeiate asupra observațiilor ce au făcut. asachi, algebra, 10^v/26. Pre un munte destul de nalt este o casă de observație astronomicească. golescu, î. 17. Observații meteorologhice. ar (1829), 8/47. S-au prădat cămara vestitului naturalist Humbolt, furîndu-i-să toate instrumenturile cu care el se slujea la observațiile sale asupra magnetismului. cr (1830), 192/25, cf. ib. (1831), 274²/24. Într-o poemă filozofică de multe ori întră oarecare fapte istorice și observații tehnice. heliade, gr. p. 37/15. Delele Arhivei Statului... ce ar fi sfârșite pentru totdeauna, să se deie în observația comisiei ce s-ar rîndui întru aceasta. (a. 1844). uricariul, viii, 97. Știința nouă întemeindu-se... pe observație, pe experiență, pe calcul, a continuat zdrobirea lumii vechi. bălcescu, m. v. 2. Reflecții și observații istorice. rom. Lit. 433²/19. Spiritul de observație. calendar (1862), 50/12. Cu drept cuvînt, te așteptai să fii răsplătit... pentru toate cercetările serioase, pentru toate observațiunile adînci... ce ai depus în opera ta. odobescu, s. iii, 10, cf. barcianu. Orice creațiune presupune o îndelungată observație, o observație fără voie, de toate zilele. ibrăileanu, sp. cr. 226. I-a fost dat [lui n. Filimon]... să scrie acum cincizeci de ani primul roman de observație. lovinescu, c. rv, 5. Se încăpățîna să stabilească numai prin observația ochiului său experimentat spița neamului din care coboară Machi. bart, s. m. 106. Simțul de observație rămîne, chiar în fața acestui spectacol, inferior fantaziei constructive. vianu, a. p. 74. Nouă și proaspătă la Topîrceanu rămîne puterea lui de observație. contemp. 1956, nr. 494, 3/1. Metoda de bază folosită în geologie pentru lărgirea orizontului de cunoștințe este observația. geologia, 3. ♦ (În legătură cu verbele „a pune”, „a ține”, „a sta”, „a fi” etc., precedat de prep. „sub” sau „în”) Supraveghere medicală (a unui bolnav). Bolnavul e ținut sub observație. ◊ Foaie de observație = formular pe care se notează zilnic evoluția bolii și fazele tratamentului aplicat unui bolnav. Vardaru citi inscripțiile foii de observație. c. petrescu, î. ii, 46. 3. Obiecție, critică; p. ext. mustrare, dojană, reproș. Fu... prea mîndru de a putea suferi niscai observații. calendar (1851), 62/16. Adică în orce cazuri să urmez eu cum îmi place, Fără a putea guvernul observație a-mi face. alexandrescu, o. i, 266. Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observații, pe care... le consider ca niște insulte. caragiale, o. vi, 92. N-am obiceiul de a tăcea cînd mi se fac observații critice. gherea, st. cr. iii, 203. Luat-ai vreo pedeapsă de la mine? Făcutu-ți-am vreo observație? brăescu, v. 40. Întărirea, principiului colectiv în munca de partid se poate obține printr-o atitudine mai atentă față de observațiile critice ale membrilor organelor de partid, ale activului, ale membrilor de partid. lupta de clasă, 1953, nr. 8, 48. 4. (Mil.; învechit, rar) Observare (5). Angelescu... este înlăturat de la comanda diviziei 4 și trimis îndărăt la corpul de observație din Calafat. maiorescu, d. ii, 99. 5. (Învechit, rar) Iscodire, pîndă. Armiia noastră stă în observație (la pîndă)... ca să împiedice pe turci de a nu [sic] supăra cît de puțin operațiile corposului de asedie. ar (1829), 30¹/49. – PI.: observații. – Și: (învechit) observațiune, oservăciune (stamati, f. 97/22) s. f. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio, -onis.