opțiuni
  • info

9 definiții pentru obsesiv

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBSESIV, -Ă, obsesivi, -e, adj. Care ține de obsesie, privitor la obsesie, de obsesie. ♦ (Adverbial) Ca o obsesie; obsedant. – Din obsesie. Cf. fr. obsessif.

OBSESIV, -Ă, obsesivi, -e, adj. Care ține de obsesie, privitor la obsesie, de obsesie. ♦ (Adverbial) Ca o obsesie; obsedant. – Din obsesie. Cf. fr. obsessif.

obsesiv [At: PERPESSICIUS, M. III, 115 / Pl: ~i, ~e / E: obsesie] 1-2 a, av Obsedant (1-2). 3-4 a Care ține de obsesie (1-2)

OBSESIV, -Ă adj. Referitor la obsesii, cu caracter de obsesie; obsesional. // adv. Obsedant. [Cf. fr. obsessif].

OBSESIV, -Ă adj. referitor la obsesie. ◊ (adv.) obsedant. (< fr. obsessif)

OBSESIV ~ă (~i, ~e) Care ține de obsesie. /Din obsesie

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obsesiv adj. m., pl. obsesivi; f. obsesivă, pl. obsesive

obsesiv adj. m., pl. obsesivi; f. obsesivă, pl. obsesive

obsesiv adj. m., pl. obsesivi; f. sg. obsesivă, pl. obsesive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBSESIV adj. (rar) obsesional. (Idee ~.)

Intrare: obsesiv
obsesiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obsesiv
  • obsesivul
  • obsesivu‑
  • obsesivă
  • obsesiva
plural
  • obsesivi
  • obsesivii
  • obsesive
  • obsesivele
genitiv-dativ singular
  • obsesiv
  • obsesivului
  • obsesive
  • obsesivei
plural
  • obsesivi
  • obsesivilor
  • obsesive
  • obsesivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obsesiv, obsesivăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.