OBTURAȚIE, obturații, s. f. Obturare. ♦ (Med.) închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = umplere a unei carii dentare cu o materie solidă. – Din fr. obturation.

obturație sf [At: DER / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr obturation] (Med) 1 Închidere a unui orificiu sau a unei cavități. 2 (Îs) ~ dentară Astupare terapeutică a cavității unui dinte cariat.

OBTURAȚIE, obturații, s. f. Obturare. ♦ (Med.) Închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. – Din fr. obturation.

OBTURAȚIE s. f. Obturare.

OBTURAȚIE s.f. Obturare. ♦ (Med.) Astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. [Gen. -iei, var. obturațiune s.f. / cf. fr. obturation, lat. obturatio].

OBTURAȚIE s. f. obturare. ◊ (med.) astupare a unui orificiu, a unei cavități. ♦ ~ dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dintre cariat. (< fr. obturation, lat. obturatio)

OBTURAȚIE ~i f. 1) v. A OBTURA. 2) med. Astupare a unui orificiu. ~ dentară. /<fr. obturation

obturațiune sf vz obturație

OBTURAȚIUNE s.f. v. obturație.

*obturațiúne f. (lat. ob-turátio, -ónis). Astupare pintr’un dop saŭ capac. – Și -áție.

obturație (desp. -ți-e) s. f., art. obturația (desp. -ți-a), g.-d. art. obturației; pl. obturații, art. obturațiile (desp. -ți-i-)

obturație (-ți-e) s. f., art. obturația (-ți-a), g.-d. art. obturației; pl. obturații, art. obturațiile (-ți-i-)

obturație s. f. (sil. -ți-e), art. obturația (sil. -ți-a), g.-d. art. obturației; pl. obturații, art. obturațiile (sil. -ți-i-)

OBTURAȚIE s. astupare, astupat, închidere, înfundare, obturare. (~ unei conducte.)

OBTURAȚIE s. astupare, astupat, închidere, înfundare, obturare. (~ unei conducte.)