obtuz, ~ă a [At: ASACHI, G. 8^r17 / V: (nob) ot~ / S și: ~us / Pl: ~i, ~e / E: fr obtus] 1 (Gmt; îs) Unghi ~ Unghi mai mare de 90 de grade. 2 Teșit. 3-4 (Fig; d. oameni) Care are o capacitate limitată de a înțelege Si: mărginit, redus.

OBTUZ, -Ă, obtuzi, -e, adj. 1. (Geom.; în expr.) Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade. 2. Fig. (Despre minte, spirit etc.; p. ext. despre oameni) Care pricepe greu; redus, mărginit. O conștiință din cale-afară obtuză ori smintită. CARAGIALE, N. S. 33.

OBTUZ, -Ă adj. 1. Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 grade. 2. (Fig.) Prost, redus, îngust (la minte). [Cf. fr. obtus, lat. obtusus].

OBTUZ, -Ă adj. 1. unghi ~ = unghi mai mare de 90°. 2. (fig.; despre oameni) prost, redus, îngust (la minte). (< fr. obtus, lat. obtusus)

OBTUZ ~ă (~i, ~e) 1): Unghi ~ unghi mai mare de 90°. 2) fig. (despre persoane sau manifestările lor) Care vădește nepricepere; lipsit de pătrundere; opac. Spirit ~. /<fr. obtus

obtuz a. 1. tocit; 2. fig. lipsit de delicateță: odorat obtuz; 3. puțin pătrunzător: spirit obtuz; 4. Geom. se zice de un unghiu mai mare decât cel drept.

*obtúz, -ă adj. (lat. ob-tusus, part. d. ob-túndere, a toci. V. con-tuziune). Tocit, rătunzit (Rar). Geom. Unghĭ obtuz, maĭ mare de cît un unghĭ drept. Fig. Tocit, greoĭ, grosolan: minte obtuză.

otuz, ~ă a vz obtuz

obtuz adj. m., pl. obtuzi; f. obtuză, pl. obtuze

obtuz adj. m., pl. obtuzi; f. obtuză, pl. obtuze

obtuz adj. m., pl. obtuzi; f. sg. obtuză, pl. obtuze

obtuz

obtuz, -ză; -zi, -ze.

OBTUZ adj. v. meschin.

OBTUZ adj. 1. (GEOM.) (înv.) teșit. (Unghi ~.) *2. (fig.) încuiat, îngust, limitat, mărginit, opac, redus, (rar fig.) scurt. (Un spirit ~; un orizont ~.)

OBTUZ adj. 1. (GEOM.) (înv.) teșit. (Unghi ~.) 2.* (fig.) încuiat, îngust, limitat, mărginit, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~; un orizont ~.)

obtuz adj. v. MESCHIN.

Obtuz ≠ ager, ascuțit, inteligent