10 definiții pentru obtuzitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBTUZITATE, obtuzități, s. f. Lipsă de înțelegere sau de pătrundere, îngustime de vederi, mărginire spirituală; prostie, tâmpenie, obtuziune. – Obtuz + suf. -itate.
OBTUZITATE, obtuzități, s. f. Lipsă de înțelegere sau de pătrundere, îngustime de vederi, mărginire spirituală; prostie, tâmpenie, obtuziune. – Obtuz + suf. -itate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
obtuzitate sf [At: GALACTION, O. A. 135 / Pl: ~tăți / E: obtuz + -itate] Lipsă de înțelegere. Si: mărginire, prostie, (rar) obtuziune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBTUZITATE s.f. Însușirea celui obtuz (2); obtuziune; lipsă de înțelegere, de pătrundere, îngustime de vederi; mărginire. [Cf. it. ottusità].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBTUZITATE s. f. însușirea celui obtuz (2); lipsă de înțelegere, îngustime de vederi; mărginire; obtuzie (< obtuz + -itate)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OBTUZITATE f. Caracter obtuz. /obtuz + suf. ~itate
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obtuzitate s. f., g.-d. art. obtuzității; pl. obtuzități
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obtuzitate s. f., g.-d. art. obtuzității; pl. obtuzități
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obtuzitate s. f., g.-d. art. obtuzității; pl. obtuzități
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OBTUZITATE s. (fig.) îngustime, mărginire, opacitate. (~ spiritului cuiva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*OBTUZITATE s. (fig.) îngustime, mărginire, opacitate. (~ spiritului cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
obtuzitate, obtuzitățisubstantiv feminin
etimologie:
- Obtuz + -itate. DEX '09 DEX '98 MDN '00