14 definiții pentru ocult
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCULT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ** Științe oculte = doctrine și practici prezentând un caracter ezoteric și care au ca obiect fenomene tainice, supranaturale inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns2, tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns1, în taină. – Din fr. occulte.
ocult, ~ă [At: HELIADE, O. I, 326 / Pl: ~lți, ~e / E: fr occulte] 1 a Care aparține ocultismului Si: ocultist (3), ocultistic (1). 2 a Privitor la ocultism Si: ocultist (4), ocultistic (2). 3 a De ocultism Si: ocultist (5), ocultistic (3). 4 a Tainic. 5 av Pe ascuns.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCULT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ♦ Științe oculte = doctrine și practici secrete care au ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns2, tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns1, în taină. – Din fr. occulte.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
OCULT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care admite ocultismul, care se bazează pe ocultism, care se referă la ocultism. În gînd o văd Vag luminoasă, Alburie – O fotografie, în cărțile oculte. CAMIL PETRESCU, V. 56. Nu sînt alte decît niște slabe și proaste rămășiți a acelei științi oculte, care era atît de dezvoltată la vechii egipteni. ALECSANDRI, O. P. 67. 2. Ascuns; tainic. Ca o putere ocultă, străină de voința lui, îi împingea trupul greu și moleșit. VLAHUȚĂ, O. A. III 195.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OCULT, -Ă adj. 1. Bazat pe ocultism. 2. Ascuns; tainic; necunoscut. // adv. Pe ascuns, în taină. [Cf. fr. occulte, lat. occultus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCULT, -Ă adj. 1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic. ♦ științe ~e = pseudoștiințe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. ascuns; tainic; misterios. ◊ (adv.) pe ascuns, în taină. (< fr. occulte, lat. occultus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OCULT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de ocultism; propriu ocultismului. 2) și adverbial Care are un înțeles ascuns; tainic; mistic. /<fr. occulte
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ocult a. ascuns, ce se produce într’un mod misterios: putere ocultă; științe oculte, pretinse științe cari rămâneau ascunse mulțimii, ca astrologia, magia, alhimia.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ocúlt, -ă adj. (lat. oc-cultus, part. d. oc-cúlere, a ascunde). Ascuns, misterios: putere ocultă. Științe oculte, pretinse științe care nu eraŭ știute de mulțime, ca: alchimia, astrologia, magia, necromanția, spiritizmu ș. a. S. f. Un grup de sectari din partidu liberal, numit așa de Neculaĭ Fleva pe la 1894. Adv. În mod ocult.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ocult adj. m., pl. oculți; f. ocultă, pl. oculte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ocult adj. m., pl. oculți; f. ocultă, pl. oculte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocult adj. m., pl. oculți; f. sg. ocultă, pl. oculte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OCULT adj. 1. v. misterios. 2. v. ascuns.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OCULT adj. 1. magic, misterios, (înv.) maghicesc. (Forțe ~.) 2. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, secret, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ocult, ocultăadjectiv
- 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist, ocultistic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: ocultist ocultistic
- În gînd o văd Vag luminoasă, Alburie – O fotografie, în cărțile oculte. CAMIL PETRESCU, V. 56. DLRLC
- Nu sînt alte decît niște slabe și proaste rămășiți a acelei științi oculte, care era atît de dezvoltată la vechii egipteni. ALECSANDRI, O. P. 67. DLRLC
- 1.1. Științe oculte = doctrine și practici prezentând un caracter ezoteric și care au ca obiect fenomene tainice, supranaturale inaccesibile cunoașterii obișnuite. DEX '09 MDN '00
-
- sinonime: ascuns misterios necunoscut tainic
- Ca o putere ocultă, străină de voința lui, îi împingea trupul greu și moleșit. VLAHUȚĂ, O. A. III 195. DLRLC
-
etimologie:
- occulte DEX '09 DEX '98 DN