ODATĂ adv., adj. invar. 1. Adv. într-un timp nedeterminat, cândva: a) (în legătură cu verbe la trecut) odinioară, mai de mult; b) (în legătură cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum înainte, într-o bună zi, cândva. ◊ Expr. Odată și odată = a) de mult de tot, de foarte multă vreme; b) într-o bună zi, cândva, mai curând sau mai târziu. 2. Adv. (Pop.) Îndată, imediat; fără întârziere; brusc; deodată. 3. Adv. În sfârșit, în cele din urmă. 4. (Pop.) Adj. invar. În toată puterea cuvântului, întreg; p. ext. foarte reușit, foarte bun, excelent. – O³ + dată.

odată² av [At: PRAV. 231 / V: (reg) h~ / E: o³ + dată] 1 Într-un timp nedeterminat Si: cândva. 2 (În legătură cu verbe la trecut) Odinioară. 3 (În legătură cu verbe la viitor) La un moment dat Si: cândva, (îrg) oarecând. 4 (Îlav) ~ și ~ De foarte multă vreme Si: cândva. 5 (Îal) Într-o bună zi Si: cândva. 6 În sfârșit. 7 (Pop) Fără întârziere Si: imediat, îndată, numaidecât. 8 (Pop) Brusc. 9 (Reg) Până una-alta Si: deocamdată.

ODATĂ adv. 1 O (singură) dată: e mai bine să întrebi de două ori decît să greșești ~ (ZNN.); decît de multe ori și puțin, mai bine ~ și mult (ZNN.) ¶ 2 Într’un timp, odinioară, cîndva: a fost ~ ca niciodată; Dumnezeu... va da ~, ~ la iveală nevinovăția sa (ISP.) ¶ 3 În același timp: a se culca ~ cu găinile 👉 GĂINĂ2; a venit ~ cu mine? ~ cu capul 👉 CAP¹21 ¶ 4 Deodată: cînd, ce să vezi d-ta? ~ îi ieșiră înainte trei zmei (ISP.) ¶ 5 Mold. Ⓟ În toată puterea cuvîntului, cum se cuvine: Sînt bărbat ~ sdravăn, dar tu, pace, turtă, clei! (SPER.); noi sîntem ~ băieți, și ce-am vorbit, vorbit rămîne (CRG.) ¶ 6 Cîte ~ 👉 CÎTEODATĂ ¶ 7 De ~ 👉 DEODATĂ ¶ 8 Vre ~ 👉 VREODATĂ [o² + dată].

ODATĂ adv., adj. invar. 1. Adv. Într-un timp nedeterminat, cândva; a) (în legătură cu verbe la trecut) odinioară, mai de mult; b) (în legătură cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum înainte, într-o bună zi, cândva. ◊ Expr. Odată și odată = a) de mult de tot, de foarte multă vreme; b) într-o bună zi, cândva, mai curând sau mai târziu. 2. Adv. (Pop.) Îndată, imediat; fără întârziere, brusc; deodată. 3. Adv. În sfârșit, în cele din urmă. 4. Adj. invar. În toată puterea cuvântului, întreg; p. ext. foarte reușit, foarte bun, excelent. – O³ + dată.

ODATĂ adv. 1. Într-un timp nedeterminat, cîndva; (în legătură cu verbe la trecut) odinioară, mai de mult; (în legătură cu verbe la viitor) de-acum înainte, în viitor. Din casa voastră, unde-n umbră Plîng doinele și rîde hora, Va străluci odată vremii Norocul nost’ al tuturora. GOGA, P. 11. Mult bogat ai fost odată, Mult rămas-ai tu sărac. EMINESCU, O. I 83. Tot vei fi odată, zău, Tu a mea și eu al tău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 60. ◊ Expr. Odată și odată = într-o bună zi, cîndva, mai devreme sau mai tîrziu. Poate odată și-odată am să plec pe un timp mai lung, poate pentru totdeauna. DAVIDOGLU, M. 27. 2. Îndată, imediat, fără întîrziere, brusc. Odată-l văd că se scoală în picioare, pune pușca la ochi și trage. DUMITRIU, B. F. 26. Vede un boț de mămăligă. Atunci bucuria dracului: odat-o și hălește și nu zice nemica. CREANGĂ, P. 145. 3. În sfîrșit, în cele din urmă. Ia mai sfîrșește odată cu lupul cela; altă ceva n-ai de vorbit? CREANGĂ, P. 123. 4. (Cu valoare adjectivală) în toată puterea cuvîntului, întreg; p. ext. foarte reușit, foarte bun. Am și eu numai o fată, Și n-o dau să fie dată; Cu i-o dau voiesc să-mi fie Om odată. COȘBUC, P.I 103. Noi sîntem odată băieți și ce-am vorbit... vorbit rămîne. CREANGĂ, P. 20.

ODATĂ¹ adv. 1) Într-o perioadă oarecare de timp; înainte vreme; mai demult; cândva; odinioară. *~ și ~ cândva; într-o bună zi; mai devreme sau mai târziu. 2) În același timp; concomitent; simultan. 3) În cele din urmă; în sfârșit. 4) Fără întârziere; imediat; pe neașteptate. /o + dată

odată adv. într’un timp: a fost odată; deodată, pe neașteptate; câte odată, uneori. [Lit. una dată (= oară)].

odátă adv. (o și dată). Odinioară, cîndva, oare-cînd (lat. olim): a fost odată un împărat (odată e lat. sémel). În acelașĭ timp (cp. cu lat. simul, de unde fr. ensemble împreună): aŭ venit odată. În fine (exclamativ): haĭ, pleacă odată! De-odată, subit: odată s’a repezit și l-a prins! Cîte odată, une-orĭ, din cînd în cînd: maĭ scrie-mĭ cîte odată. Vre-odată, cînd-va, în vre-un timp: aĭ fost, te veĭ duce vre-odată la Roma? Nicĭ-odată, în nicĭ un timp: nicĭ odată n’am căzut. De odată, saŭ deodată (eo dift.), odată, súbit, pe neașteptate. Odată și odată, maĭ curînd orĭ maĭ tîrziŭ, odată în orĭ-ce caz în viitor: odată și odată, tot va birui. Odată ce, fiind admis că, fiind recunoscut că, fiind lucru real că: odată ce ne-am adunat aicĭ, trebuĭe să lucrăm; nu putem dormi odată ce țara ne cheamă!

udată av vz odată²

DATĂ¹ (pl. dăți, ori) sf. 1 Cuvânt prin care se arată unul din momentele cînd se face o lucrare, cînd aceasta e repetată sau se poate repeta mai adesea: o dată, scris odată 👉 ODATĂ; de două ori (👉 OARĂ); l-am văzut o singură ~; altă (👉 ALTĂDATĂ); nu mai era chip să doarmă cum dormea alte dăți (CRG.); de astă ~ era gătită și mai frumos (ISP.); l-am întîlnit ieri (pentru) întîiași ~; ‡ une date, uneori: une date sînt împreunați mulți și fac toți o greșală (PRV.-MB.) ¶ 2 Pe ~, loc. adv., pe loc, îndată ¶ 3 (pl. date) sf. Soartă, osîndă scrisă, ursită: fetele de măritat, cînd se ridică de pe scaun, îl clătesc, ca să și clătescă data (GOR.); așa mi-a fost data ¶ 4 Băn. Trans. Cum e data, cum se cuvine, cum se cade, în toată regula: pînă ce nu ajunge la bătaie, se ’ncăieră cum e data (RET.) [data].

ODĂȚICĂ adv. F Ⓟ dim. ODATĂ: de mult doream să ne mai adunăm ~ măcar (ISP.).

odată (cândva; imediat; în sfârșit) adv. (A fost ~. O să-ți spun eu ~. Taci ~. ~ terminată treaba)

!odată (cândva, imediat, în sfârșit) adv. (a fost odată, o să-ți spun eu odată, taci odată, odată terminată treaba)

odată (odinioară) adv.

odată (a fost odată)

odată.

!nici odată (nici odinioară) adv. + adv. (Nu l-am crezut ~, nu-l cred nici astăzi.)

o dată¹ art. + s. f. (o dată memorabilă)

o dată² (o singură dată) num. (o dată pentru totdeauna, o dată în viață, te mai rog o dată, o dată la două luni)

o dată num.

ET SEMEL EMISSUM VOLAT IRREVOCABILE VERBUM (lat.) un cuvânt o dată spus zboară fără să-l mai poți aduce înapoi – Horațiu, „Epistulae”, 1, 6, 31.

TEMPORA MUTANTUR ET NOS MUTAMUR IN ILLIS! (lat.) vremurile se schimbă și noi odată cu ele! – Cugetare a împăratului Lothar I, care și-a sfârșit viața în călugărie.

ODATĂ adv. 1. v. cândva. 2. v. odinioară. 3. cândva, vreodată, (pop.) oarecând, (înv.) odinioară, vreodinioară. (Poate ne vom mai vedea ~.) 4. concomitent, simultan, (pop.) deodată. (Au început să vorbească ~.) 5. v. deodată.

ODATĂ adv. 1. cîndva, demult, odinioară, vreodată, (înv. și reg.) oarecînd, (înv.) vreodinioară. (~ în trecut.) 2. altădată, altcîndva, cîndva, odinioară, (înv. și reg.) oarecînd. (~ nu exista acest obicei.) 3. cîndva, vreodată, (pop.) oarecînd, (înv.) odinioară, vreodinioară. (Poate ne vom mai vedea ~.) 4. concomitent, simultan, (pop.) deodată. (Au început să vorbească ~.) 5. brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el și...)

ODATĂ² adv. 1. Într-un timp nedeterminat; cîndva: a) (în legătură cu verbe la trecut) odinioară, mai demult. Au fost odată un boiarin carele fu scos și gonit den locul lui. prav. 231, cf. 283. Veacuri nu vor putea șterge din aducerea aminte a unii bucurii ce au cîștigat omul odată. KOTZEBUE, U. 12^r/1, cf. CLeMENS. Nu-ți aduci aminte că ne-au cetit odată tata întru o carte unde zice că acolo să găsăsc de acești sălbatici. drăghici, r. 159/15, cf. 3/12. Gîndul meu zburînd colindă... Și mai nimic nu găsește să fi rămas nesmintit. Din ceea ce-au fost odată. conachi, p. 212. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor odată frumoși poate. negruzzi, s. i, 6. Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armură, Ce un uriaș odată în războaie a purtat. alexandrescu, m. 16, cf. 10. Marșul lui Napoleon... L-am auzit odată din cobza lui Barbu. alecsandri, t. i, 47. A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată. eminescu, o. i, 167, cf. 83. Era odată o capră, care avea trei iezi. creangă, p. 19, cf. 168, caragiale, o. iv, 133. A fost odată un împărat, mare și o împărăteasă. ispirescu, l, 1. Aici a fost odată capitala Olteniei. vlahuță, r. p. 8, A fost pe-aici odată unul Horea. beniuc, v. 95, cf. alr ii 3111/64, 325, a v 34. Știam să cos eu, odată, Cînd eram la mama fată. zanne, p. iv, 471; b) (în legătură cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) la un moment dat, într-o bună zi, cîndva; (învechit și regional) oarecînd. Ș-ei vre să-ți dai măria ta sama odată, și nu-i pute. neculce, l. 101. Sîngele de martiri e plantă ce rodește Curînd, tîrziu, odată, dar însă nelipsit. alexandrescu, m. 26, cf. eminescu, o. iv, 79. Nu-ți face și d-ta atîta inimă rea, că odată avem să mergem cu toții acolo. creangă, p. 31, cf. 200. Regret și eu că nu ne cunoaștem încă personal, dar să sperăm că odată tot ne vom cunoaște. caragiale, o. vii, 303. Din casa voastră, unde-n umbră Plîng doinele și rîde hora, Va străluci odată vremii Norocul nost al tuturora. goga, p. 11. Vor fi și-aici odată palate și grădini. eftimiu, î. 147. Tot vei fi odată, zău, Tu a mea și eu al tău! jarnik-birseanu, d. 60, cf. 190. Curcubeta încă merge cît merge deasupra apei, apoi dar odată să cufundă. zanne, p. iii, 537. ◊ (Cu verbe la alte timpuri decît viitorul) Iar cînd-au fostu odată, au priceput franțojîi că li să despecetluiescu cărțile. neculce, l. 124. ◊ Expr. Odată (și) odată = a) cîndva, demult de tot, de foarte multă vreme. Odată ș-odată a fost mîndreța satului. sadoveanu, o. iii, 139; b) într-o bună zi, cîndva, mai curînd sau mai tîrziu. Lui Euristeu, vezi, îi băgase în cap Junona că Ercule, odată, odată, are să-l dea jos de pe scaunul împărăției. ispirescu, u. 33. Norocul te-a adus și pe tine, fala maichii – răspunse baba – că odată, odată, o să ai nevoie de ajutorul babei. vissarion, b. 169, cf. 328. Poate odată și-odată am să plec pe un timp mai lung, poate pentru totdeauna. davidoglu, m. 27. Cu ăștia, o s-avem odată și-odată O răfuială ! deșliu, g. 10. 2. În sfîrșit, în cele din urmă. Să cunoaștem odată că numai virtutea are dreptul de a se socoti și a fi cu adevărat fericită. marcovici, c. 18/9. Măi motane, ...De-ar fi-n lume-un stat de mîțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i sărmane! eminescu, o. i, 48. Ia mai sfîrșește odată cu lupul cela; altăceva n-ai de vorbit? creangă, p, 123. Acum de ne-ar da odată, ce ne-ar da, zise Flămînzilă, căci mă roade la inimă de foame ce-mi e. id. ib. 259. Isprăviți mai degrab și haideți odată. caragiale, o. vii, 5. De s-ar termina odată. h. lovinescu, t. 96. De-aș vedea ușa crăpată, Să mă văd afară odată. Mat. folk. 1364. 3. (Popular) Fără întîrziere, îndată, imediat, numaidecît; brusc, deodată. Părea că odată va să soarbă pre israilteani. calendariu (1814), 109/25. Vede... un boț de mămăligă. Atunci, bucuria dracului: odat-o și hălește și nu zice nemica. creangă, p. 145, cf. ispirescu, l. 39. Vulpea... cum află că am puișori, odată vine și-mi poroncește, ca în casa ei, să-i dau cîte un pui, să-l ospăteze. șez. iii, 186, cf. iv, 199. Nici vorba n-o isprăvea... Ș-odată că mi-l prindea, Cot la cot că mi-l lega. bibicescu, p. p. 326. Mumă-sa odată (îndată) îl luă de după cap și-i zise. com. sat. v, 93, cf. alr i 322, ib, 328/305, a iii 5. 4. (Regional) Pînă una-alta, deocamdată (Cristești – Pașcani). cf. Mat. folk. 1427. Sara bună... Mulțămesc de cinste odată! ib. – Și: (regional) hodată adv. alr ii 3 111/605. – O (art. nehot.) + dată.