ODRASLĂ, odrasle, s. f. 1.Copil, descendent, urmaș; progenitură. ◊ (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar. – Din sl. otraslŭ, odraslŭ.

odraslă sf [At: PSALT. HUR. 112^r/23 / V: (înv) ~le, otd~, (îrg) ~reaslă, (reg) odazlă, ~să, ~scă, ~azgă, ozdreauă / Pl: ~le, (reg) ~răsle / E: vsl одраслъ, отрасль, отраслъ] 1-2 (Îvp) Ramură tânără (folosită pentru altoit) Si: lăstar, mlădiță. 3 (Reg) Copileț la tulpina porumbului. 4 (Reg) Mugur de viță de vie. 5 Descendent. 6-7 (Și irn) Copil.

ODRASLĂ, odrasle, s. f. 1. Copil, descendent, urmaș; progenitură. ♦ (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar. – Din sl. otraslŭ, odraslŭ.

ODRASLĂ, odrasle, s. f. 1. Copil, descendent, urmaș; pui. Să nu uiți, Iliuță, că ești odrasla noastră, feciorul Polixeniei. SADOVEANU, N. I 30. Se zice că-i odraslă de neam prea strălucit. ALECSANDRI, T. II 84. ◊ (Poetic) Ești nobila odraslă a celui brav popor. ALECSANDRI, T. II 206. 2. (Rar) Ramură tînără, mlădiță, lăstar, vlăstar. Să-mpletim și noi cunună de odrasle înverzite. ȘEZ. VIII 45.

ODRASLĂ ~e f. 1) pop. Persoană (de orice vârstă) în raport cu părinții săi; copil; rod. 2) Pui de animal domestic; prăsilă. 3) Ramură tânără care crește din rădăcina sau din tulpina unei plante mature; lăstar; mlădiță. [Sil. -dras-] /<sl. otraslu, odraslu

odraslă f. 1. germen, mlădiță; 2. fig. urmaș: se zice că-i odraslă de neam prea strălucit AL. 3. progenitură. [Slav. ODRASLĬ].

odráslă f., pl. e (vsl. ot-raslŭ, ot-raslĭ, germine, ramură, d. ot-rasti, a crește ĭar. V. samu-raslă). Vlăstar. Fig. Urmaș, descendent: acest fiŭ e o odraslă vrednică de tatăl luĭ. – În Ps. S. 127, 3, scris otdraslă.

odazlă sf vz odraslă

odrasă sf vz odraslă

odrască sf vz odraslă

odrasle sf vz odraslă

odrazgă sf vz odraslă

odreaslă sf vz odraslă

otdraslă sf vz odraslă

ozdreauă sf vz odraslă

otdráslă, V. odraslă.

odraslă (fam.) (desp. o-dras-) s. f., g.-d. art. odraslei; pl. odrasle

odraslă (înv., pop.) (o-dras-) s. f., g.-d. art. odraslei; pl. odrasle

odraslă s. f. (sil. -dras-), g.-d. art. odraslei; pl. odrasle

odraslă

ODRASLĂ s. 1. v. copil. 2. v. urmaș.

ODRASLĂ s. v. lăstar, mladă, mlădiță, smicea, vlăstar.

odraslă s. v. LĂSTAR. MLADĂ. MLĂDIȚĂ. SMICEA. VLĂSTAR.

ODRASLĂ s. 1. copil, progenitură, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv.) naștere. (Asta e ~ lui Popescu.) 2. coborîtor, descendent, progenitură, scoborîtor, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.)

odraslă (odrasle), s. f. – 1. Vlăstar, lăstar. – 2. Mlădiță, fiu. Sl. otrasli „germen” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 225; Conev 50). – Der. odrăsli, vb. (a germina, a lăstări, a da mlădițe).

VERITAS TEMPORIS FILIA DICITUR (lat.) adevărul este numit odrasla timpului – Gellius, „Noctes Atticae”, 12, 11, 7.