9 definiții pentru odăiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ODĂIȚĂ, odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie; cămăruță. – Odaie + suf. -iță.
ODĂIȚĂ, odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie; cămăruță. – Odaie + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
odăiță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 302 / V: (reg) h~ / Pl: ~țe / E: odaie1 + -iță] 1[1] (Șhp) Odaie (1-4) (mică) Si: cămăruță. 2 (Reg) Camera cea mai mică a unei case țărănești, folosită în special ca bucătărie. 3 (Reg, îf hodăiță) Casă mai mică, clădită în curte, alcătuită, de obicei, dintr-o cameră și bucătărie și servind ca o a doua locuință Si: (reg) căsoaie. 4 (Reg) Șură. corectat(ă)
- Sensul 1 numerotat incorect: 1-8 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ODĂIȚĂ, odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie. În odăița strimtă ședeau în semiîntuneric mai mulți țărani. DUMITRIU, N. 17. Ostrov de flori e odăița noastră. GOGA, C. P. 92. Căsuța mea e bunișoară. Patru odăițe, ogradă bună cu gard. NEGRUZZI, S. I 302.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
odăíță f., pl. e. Odaĭe mică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
odăiță s. f., g.-d. art. odăiței; pl. odăițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
odăiță s. f., g.-d. art. odăiței; pl. odăițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
odăiță s. f., g.-d. art. odăiței; pl. odăițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ODĂIȚĂ s. cămăruță, (pop.) cămăruie. (Locuia într-o ~ cochetă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ODĂIȚĂ s. cămăruță, (pop.) cămăruie. (Locuia într-o ~ cochetă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
odăiță, odăițesubstantiv feminin
-
- În odăița strîmtă ședeau în semiîntuneric mai mulți țărani. DUMITRIU, N. 17. DLRLC
- Ostrov de flori e odăița noastră. GOGA, C. P. 92. DLRLC
- Căsuța mea e bunișoară. Patru odăițe, ogradă bună cu gard. NEGRUZZI, S. I 302. DLRLC
-
etimologie:
- Odaie + -iță. DEX '98 DEX '09