OGRADĂ, ogrăzi, s. f. (Reg.) 1. Curte, bătătură. 2. Grădină cu pomi fructiferi; livadă. 3. Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. – Din sl. ograda.

ogradă sf [At: PSALT. HUR. 6^v/25 / V: (reg) ~readă / Pl: ~răzi și (rar) ~de / E: slv ограда] 1 (Îrg) Gard. 2 (Reg) Loc în care se adăpostesc unele animale sălbatice Vz bârlog, vizuină. 3 (Reg) Staul. 4 (Pop) Curte. 5 (Înv) Gospodărie boierească, alcătuită din casă și acareturi. 6 (Înv) Totalitate a persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. 7 (Reg) Grădină. 8 (Reg) Livadă. 9 (Reg; îs) ~ de vie Vie de 20-30 de pogoane. 10 (Reg) Loc cultivat Si: țarină. 11 (Reg) Semănătură. 12 (Reg) Loc în care se depozitează fânul. 13 (Reg) Loc pe care se treieră grâul. 14 (Reg) Vatră a satului.

OGRADĂ (pl. -răzi) sf. 1 Îngrăditură pentru vite, grajd, staul: i-am adus pe amîndoi în spinare tocmai de la ogrăzile ciobanului (I.-GH.) ¶ 2 Mold. Bucov. Curte: ograda era mare, împrejmuită cu zid (GN.); i-a zis să iasă din ~ și să meargă unde știe (CRG.); cînd au văzut-o părinții intrînd în ~ (SB.) ¶ 3 Olten. Trans. Grădină de poame, de legume: ogrăzile de pruni și mere se îndoiau sub greutatea pometului (DlvR.) [vsl. o g r a d a].

OGRADĂ, ogrăzi, s. f. 1. Curte, bătătură. 2. (Reg.) Grădină cu pomi fructiferi; livadă. 3. Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. – Din sl. ograda.

OGRADĂ, ogrăzi, s. f. 1. Curte, bătătură. Toată lumea strălucește ca o ogradă de fazani, păuni și alte păsări brodate și decorative. ARGHEZI, P. T. 26. Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță. REBREANU, R. II 30. Cucuta crește prin ogradă. GOGA, P. 19. El se opri înaintea unei case ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii. EMINESCU, N. 51. 2. (Regional) Grădină cu arbori fructiferi. Ogrăzile de pruni și mere se îndoiau sub greutatea pometului. DELAVRANCEA, la CADE. 3. (Învechit) Îngrăditură, gard. Boul... a dat cu cornul cel stîng și le-a sfarmat zmeilor ogrăzile, zidurile și curțile. SBIERA, P. 189.

OGRADĂ ogrăzi f. 1) Loc îngrădit în jurul unei case; curte. 2) înv. Îngrăditură făcută din lemn, piatră etc. în jurul unui teren; gard. /<sl. ograda

ogradă f. 1. îngrădire, coprins: ogradă încinsă cu ziduri OD.; 2. Mold. Tr. curte: toate păsările din ograda boierească CR. [Slav. OGRADA].

ográdă f., pl. ăzĭ (vsl. o-grada, o-gradŭ, îngrăditură, o-graditi, a îngrădi; bg. sîrb. ograda; ung. garád, V. gard). Curte, îngrăditură (Mold.): o casă în fundu ogrăziĭ. Arman, îngrăditura unde treĭeră mașina. Munt. Livadă: ogradă de prunĭ.

ogreadă sf vz ogradă

ogradă (reg.) (desp. o-gra-) s. f., g.-d. art. ogrăzii; pl. ogrăzi

ogradă (reg.) (o-gra-) s. f., g.-d. art. ogrăzii; pl. ogrăzi

ogradă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. ogrăzii; pl. ogrăzi

ogradă, -grăzi.

ogradă (ogrăzi), s. f. – Curte, împrejmuire. Sl. (bg.) ograda (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Conev 79), cf. gard.

ogradă, ogrăzi s. f. (iron.) balcon al unui apartament de bloc.

a arunca pisica (moartă) în ograda altcuiva expr. a da vina pe altcineva; a pasa răspunderea altcuiva

OGRADĂ s. v. gard, grădină, împrejmuire, îngrăditură, livadă, ocol, pomet, staul, țarc, ulucă.

OGRADĂ s. v. curte.

OGRADĂ s. curte, (pop.) bătătură, (reg.) arman, batiște, ocol, (prin Ban. și Transilv.) arie, (Ban. și prin Transilv.) avlie, (Transilv.) odor, (prin Ban.) voreț. (~ unei case.)

ogradă s. v. GARD. GRĂDINĂ. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. LIVADĂ. OCOL. POMET. STAUL. ȚARC. ULUCĂ.

CASA CU OGRADA s. v. coroana boreală.

casa cu ograda s. v. COROANA BOREALĂ.

OGRADĂ s.f. 1. (Mold., Ban.) Îngrăditură, gard. A: În curțile lor vei vedea... ferestrile sparte, ogrădzile stricate. N. COSTIN. C: Ogradĕ. Seplum. AC, 357. 2. (ȚR) Staul, țarc. Si vă veți zidi voao . . . ogrăzi dobitoacelor voastre.. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. ograda. Cf. stobor; perdea.

ográdă, ogrăzi, s.f. (reg.) Grădina și livada din spatele casei: „Ardă-ți casa și șura / Să rămâi cu ograda” (Memoria, 2001: 12). – Din vsl. ograda „îngrăditură” (Scriban, Șăineanu, MDA).

ogradă, ogrăzi, s.f. – (reg.) Grădina și livada din spatele casei: „Ardă-ți casa și șura / Să rămâi cu ograda” (Memoria, 2001: 12). – Din vsl. ograda „îngrăditură” < ograditi „a îngrădi” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

ogradă, ogrăzi, s.f. – Grădina și livada din spatele casei: „Ardă-ți casa și șura / Să rămâi cu ograda” (Memoria 2001: 12). – Din sl. ograda.

OGRADĂ s. f. I. (Învechit și regional) Îngrăditură, gard. cf. anon. car. În curțile lor vei vedea... ferestrile sparte, ogrădzile stricate. n. COSTIN, ap. GCR II, 12/3, cf. LM, ȘĂINEANU, barcianu, alexi, w. Boul... au dat cu cornul cel stîng și le-au sfărmat zmeilor ogrăzile, zidurile și curțile. sbiera, p. 189, cf. alrm ii/i h 359/551, alr ii 3 836/551, ib. 3 838/551, ib. 5 073/310. II. (Predomină ideea de loc îngrădit, închis de jur împrejur, apărat) 1. (Învechit) Loc de adăpost sau de culcuș al unor animale sălbatice. v. bîrlog, vizuină. Latră ca leul în ograda sa. psalt. hur. 6^v/25, cf. psalt. 15. Ca leu în ogradă ascuns leșuiaște. dosoftei, ps. 33/12, cf. gcr i, 365/1. 2. (Învechit și regional) Staul, țarc. Și vă veți zidi voao... ogrăzi dobitoacelor voastre. biblia (1688), ap. tdrg. Pilda ușii și a ogradei oilor. grecu, p. 189/12. l-am adus pe amîndoi în spinare tocmai de la ogrăzile ciobanului. ghica, ap. cade, cf. alr i 1 792/954, alrm sn i h 264/833. 3. Curte; bătătură. Întru această ogradă vrînd să sap fîntînă, nimerii un săcriiu. herodot (1645), 28, cf. 135, prav. 55. De veți afla cum că ș-ar hi făcut nescareva oameni ogrădzî pe locul dumisale, să căutați să le tăieți gardurile (a. 1724). bul. com. ist. iv, 60. Trimisu-i-au capul la București de l-au pus într-un prepeleac în mijlocul ogrădzîi lui. neculce, l. 105. Această adunare de oaspeți să face în ograda casii. ist. am. 64^r/19. Ograda lui de toate părțile era îngrădită. drăghici, r. 100/3. La ziua [de] întîi mai... ograda se mătura. russo, s. 21. Patru odăițe, ogradă bună cu gard. negruzzi, s. i, 302. Nineacă, las’ să mă primblu călare... măcar numai pin ogradă. alecsandri, t. 473. Cînd mă coborîi în ogradă, văzui o trăsură cu patru cai ce sosise. bolintineanu, o. 349. El se opri înaintea unei case ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii. eminescu, n. 51. Cum ajung acasă și trag carul în ogradă, nevasta lui Ipate... se duce de-a dreptul în casă plîngînd. creangă, p. 176. Mizerabilul se repezi să iasă din ogradă. caragiale, o. i, 54. Să fie mai gras decît porcul meu din ogradă. ispirescu, l. 178. Stăteau înaintea cutării ogrăzi Flăcăi într-o deasă grămadă. coșbuc, p. ii, 204. După ce-și rîndui găinile în săliță, ieși în ogradă. dunăreanu, ch. 71. Cucuta crește prin ogradă. goga, p. 19. Ograda directorului era aproape a treia parte plină cu lume! agîrbiceanu, a. 503. Intrai în ograda unei clădiri din coastele unei biserici. hogaș, m. n. 17. Cînd sta sub nucul din ograda boierească..., Mură lua vioara. galaction, o. 69. Mătușa Ruxanda s-a mișcat din cotlonul ei... slobozindu-și cobăile care-au, umplut îndată ograda cu piuit. c. petrescu, r. dr. 49. O dată cu soarele ograda se umplea de zgomot. brăescu, a. 49. A așteptat atunci să vie seara și a călcat în ogradă, cu gînd să rămîie mai mult. popa, v. 98. Boierul coti la podeț și intră călare în ograda bisericii. sadoveanu, o. v, 707. Privi ograda, bordeiul – și i se părură mai urîte ca niciodată. camilar, n. ii, 399. Au întrat cu carul cu lemnele în ogradă. sbiera, p. 12, cf. șez. i, 46. Nu-i este permis să iasă și să meargă mai departe decît curtea (ograda) casei. marian, na. 127, cf. alrm ii/i h 344, alr i/672. Spală-ți rufele în ograda-ți și le întinde pe funia ta. zanne, p. iii, 338. ◊ Fig. Să o-ntoarcă domnul din plean și din pradă Gloata sa cea sfîntă într-a sa ogradă. dosoftei, ps. 41/12. Cînd să strîng oameni grămadă În cinstita ta ogradă, Unde-ți iaste sfînta casă. id. ib. 401/14. Doamne, ...du pre robul tău Anichit în dumnezeiasca ta ogradă. stănoiu, c. i. 149. 4. Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) a unui boier; curte boierească. Am agiuns hop-ciocoi, vătav de ogradă, și din hop-ciocoi, para-ciocoi, stolnic de curte. alecsandri, t. 1 328. ◊ Copil de ogradă v. copil. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. Începe a face un tărăboi de s-a sculat toată ograda în gura lui. creangă, p. 304. 5. (Regional) Grădină; livadă. cf. lb. La judecătoria județului Argeș se vinde prin mezat o ogradă cu pruni din dealu Piteștilor. cr (1832), 88¹/32, cf. polizu. Ogrăzile de pruni și mere se îndoiau sub greutatea pometului. delaVRANCEA, S. 54, cf. GRECESCU, FL. 111, DENSUsianu, ț. h. 327. Urmează apoi grădina, „ograda” cu pomi și în sfîrșit țarina. vuia, ț. h. 97. Ograda cu maci, cucuruz, castraveți și cartofi. t. popovici, se. 7, cf. caba, săl., com. din fostul județ bihor, h iv 158, chest. ii 394/18, ALR i 376/56, 63, 278, 290, 302, 315, 320, ib. 411/80, 278, ib. 674/56, 63, 103, 343, 730, 750, 790, alr ii 6 083/64, alr sn i h 187/64, alrm sn i h 141, a i 12, iii 19. ◊ Ogradă de vie = vie de 20-30 de pogoane (Vîrteșcoiu – Odobești). i. cr. v, 278. III. (Regional; predomină ideea de teren neîngrădit, folosit într-un anumit scop) 1. Loc cultivat, țarină; semănătură. cf. h ix 43, chest. iv 100/171 b, a iii 4. 2. Fînaț. h. ix 23, xi 364, xviii 19, alr i 409/772, ib. 410/302, 770, 772. 3. Loc pe care se treieră grîul; arie. cf. scriban, d., chest. ii 400/408, iv 127/129. 4. Vatra satului. alrm sn i h 3. – PI.: ogrăzi și (rar) ograde. – Și: (regional) ogreadă (chest. ii 400/408, alr i 376/56, 63, 290, ib. 674/56, 63, 290, 343, alr ii 6 083/64, alr sn i h 187/64, pl. ogrezi alr i 674/290, 343 și ogreazi alr i 674/56) s. f. – Din v. sl. ограда.