4 definiții pentru olecăire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
olecăire sf [At: NEAGOE, ÎNV. 309/21 / Pl: ~ri / E: olecăi] (Îvr) Văicăreală.
OLECĂIRE s. f. (ȚR) Tînguire, văicăreală. Cîte lacrămi și suspin și olecăiri ne vor împresura. NEAGOE. Etimologie: olecăi. Vezi și olecăi, olecăios, olecăit, olecăitură. Cf. goid, olecăit, olecăitură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OLECĂIRE s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
olecăire s. v. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: olecăire
olecăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
olecăire, olecăirisubstantiv feminin
- 1. Boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură. Sinonime