olovină sf [At: MAG. IST. IV, 266 / V: (reg) olăi~, olăghi~, olăv~, ologi~, oloi~ / Pl: ? / E: slv оловина] 1 (Îrg) Bere. 2 (Reg; îe) A face olăina pisicii A plânge. 3 (Reg; îf olăghină) Tovărășie care se leagă între flăcăi la Crăciun și ține până în postul Paștelui.

olăghină sf vz olovină

olăină sf vz olovină

olăvină sf vz olovină

ologină sf vz olovină

oloină sf vz olovină

olovină (olovine), s. f. – (Trans.) Bere. Sl. (bg., rus.) olovina (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 88).

OLOVINĂ s. v. bere.

olovină s. v. BERE.

OLOVINĂ s.f. (ȚR, Ban.) Băutură fermentată. B: Făcu trapezărie și magherniță, magupie și povarnă de olovină. ANON. CANTAC.: cf. MARDARIE, 191. C: Olojjine. Cervisia. AC, 357. Etimologie: sl. olovina.

olovină s.f. (înv., reg.) 1. bere. 2. tovărășie a flăcăilor de la Crăciun la postul Paștilor.

OLOINĂ s.f. v. olovină.