opțiuni
  • info

10 definiții pentru omenime

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMENIME s. f. (Înv. și reg.) Omenire (1). – Om + suf. -ime.

OMENIME s. f. (Înv. și reg.) Omenire (1). – Om + suf. -ime.

omenime sf [At: DOSOFTEI, PS. 225/12 / E: om + -ime] (Îvr) Omenire (1).

OMENIME s. f. (Neobișnuit) Omenire; lume (multă), mulțime. Paserile... înveseleau omenimea cu cîntecele lor. MARIAN, O. I 2.

OMENIME s. f. (Mold.) Omenire. Așteptam cineva să mă plîngă ...și n-avea nime Să să găsască din omenime. DOSOFTEI, PS. Etimologie: omen + suf. -ime. Cf. o m e t.

omeníre f. (d. oamenĭ). Neamu omenesc: istoria omeniriĭ. – Ardeleniĭ (dar nu poporu!) zic omenime.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

omenime (înv., reg.) s. f., g.-d. art. omenimii

omenime (înv., reg.) s. f., g.-d. art. omenimii

omenime s. f., g.-d. art. omenimii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OMENIME s. v. lume, omenire, umanitate.

omenime s. v. LUME. OMENIRE. UMANITATE.

Intrare: omenime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omenime
  • omenimea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • omenimi
  • omenimii
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omenimesubstantiv feminin

etimologie:
  • Om + -ime. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.