omeți [At: PSALT. 127 / V: (reg) ~eti^[1], ~ța, (îrg) omăta / Pzi: ~țesc / E: omeț] 1-2 vtr (Îrg) A (se) acoperi cu omăt Si: a (se) înzăpezi, a (se) troieni. 3 vi (Reg) A viscoli.

OMEȚI (-ețesc) vb. tr. Olten. Băn. 🌦 A aduna la un loc omăt mult (cînd bate vîntul), a nămeți.

omăta v vz omeți

omeța v vz omeți

omătéz, V. omețesc.

omețésc v. tr. (d. omăt). Vechĭ. Nămețesc, troĭenesc. – Și omătez.

omeți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. omețește, 3 pl. omețesc, imperf. 3 sg. omețea; conj. prez. 3 să omețească

omeți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. omețește, imperf. 3 sg. omețea; conj. prez. 3 să omețească

omeți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omețesc, 3 sg. omețește, imperf. 3 sg. omețea; conj. prez. 3 sg. și pl. omețească

OMEȚI vb. v. înnămeți, întroieni, înzăpezi, nămeți, troieni.

omeți vb. v. ÎNNĂMEȚI. ÎNTROIENI. ÎNZĂPEZI. NĂMEȚI. TROIENI.

OMEȚI vb. IV. 1. tranz. și refl. (Învechit și regional) A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi, a (se) troieni. Cîndu împarte de ceriu împărații sprinsu, înneao-se (neoșa-se-vor h, zăpădeaște-se c, omeți-se-va c², omăta-se-vor d) în Selmon. psalt. 127. Cu omăt v-oi omăta, Cu ploile v-oi ploua, De nici o treabă v-oi lăsa! teodorescu, p. p. 382, cf. marian, d. 272, vîrcol, v. 97, alr i 1 249/831, ib. 1 252/808, 825. 2. intranz. (Regional) A viscoli, dm, h xviI 136. – prez. ind.: omețesc. – Și: (regional) ometi (t. papahactI, m. 228) vb. IV; omeța (alr i 1 252/798), (învechit și regional) omăta vb. I. – v. omeț. – Pentru omăta, v. omăt, pentru ometi, v. omet.