ONDINĂ, ondine, s. f. (Livr.) Personaj din basmele și legendele germane sau scandinave, închipuit ca o fată frumoasă, seducătoare, care trăiește în apă. – Din fr. ondine.

ondină sf [At: EMINESCU, O. IV, 31 / V: (reg) un~ / Pl: ~ne / E: fr ondine] Personaj feminin din mitologia germanică și scandinavă, care trăiește în apă și care își alege drept soț un muritor.

ONDINĂ, ondine, s. f. Personaj din basmele și legendele germane sau scandinave, închipuit ca o fată frumoasă, seducătoare, care trăiește în apă. – Din fr. ondine.

ONDINĂ, ondine, s. f. Personaj din basmele și legendele germane și scandinave, închipuit ca o fată frumoasă care trăiește în ape. Ondină, Cu ochi de dulce lumină, Cu bucle ce-nvăluie-n aur Tezaur. EMINESCU, O. IV 31.

ONDINĂ s.f. (În mitologia scandinavă și germanică) Zînă, geniu al apelor. [Var. undină s.f. / < fr. ondine].

ONDINĂ s. f. (mit. scand. și germanică) zână, geniu al apelor. (< fr. ondine)

undină sf vz ondină

UNDINĂ s.f. v. ondină.

undină f. zină de ape.

*undínă f., pl. e (fr. ondine, d. onde, undă; it. ondina). Zînă de ape (în mit. germ. și scandinavă).

ondină (livr.) s. f., g.-d. art. ondinei; pl. ondine

ondină (livr.) s. f., g.-d. art. ondinei; pl. ondine

ondină s. f., g.-d. art. ondinei; pl. ondine

ONDÍNE (< fr.) s. f. pl. Personaje din mitologia germană și scandinavă, închipuite ca fete foarte frumoase ce trăiau în apă și care, adesea, își alegeau soții dintre muritori. Sunt zâne ale apelor, de obicei răufăcătoare, care-i călăuzesc pe călători în locuri mlăștinoase, în păduri nesfârșite, prin cețuri și neguri, făcându-i să se rătăcească. Se înrudesc cu nimfele din mitologiile greco-latine.