ondulație sf [At: IC. LUM. (1841) 386²/16 / V: (iuz) ~iune, (reg) ~dol~, undulațiune, (înv) undulăciune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr ondulation, it ondulazione] 1 Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide Si: unduire. 2 (Ccr) Undă. 3 Alternare de proeminențe și adâncituri pe suprafața unui teren. 4 Curbură. 5 Încrețitură în formă de val a suprafeței unui obiect de tablă, de metal etc. 6 Bucle rezultate în urma ondulării părului.

ONDULAȚIE, ondulații, s. f. Ondulare. ♦ (Concretizat) Buclă, cută. ◊ Ondulație permanentă v. permanent.

ONDULAȚIE s.f. 1. Mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor; ondulare. 2. Buclă, cută. ♦ Totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. [Gen. -iei. / var. ondulațiune s.f. / cf. fr. ondulation, it. ondulazione].

ONDULAȚIE s. f. 1. mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor. ◊ (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o rază mare de curbură. 2. buclă, cută. ◊ totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. (< fr. ondulation, it. ondulazione)

ONDULAȚIE ~i f. 1) v. A ONDULA. 2) (la păr, țesături etc.) Curbură în formă de val. /<fr. ondulation, it. ondulazione

ondolație sf vz ondulație

ondulațiune sf vz ondulație

undulație sf vz ondulație

undulațiune sf vz ondulație

undulățiune sf vz ondulație

ONDULAȚIUNE s.f. v. ondulație.

*undulațiúne f. (lat. undulátio, -ónis, dedus din undulatus, undulat). Tălăzuire, mișcarea valurilor: undulațiunea măriĭ, (pin ext.) a unuĭ lan de grîŭ. Dealurĭ și văĭ (ca niște valurĭ înțepenite): undulațiunile terenuluĭ. – Și -áție. Fals ond-.

ondulație (desp. -ți-e) s. f., art. ondulația (desp. -ți-a), g.-d. art. ondulației; pl. ondulații, art. ondulațiile (desp. -ți-i-)

ondulație (-ți-e) s. f., art. ondulația (-ți-a), g.-d. art. ondulației; pl. ondulații, art. ondulațiile (-ți-i-)

ondulație s. f. (sil. -ți-e), art. ondulația (sil. -ți-a), g.-d. art. ondulației; pl. ondulații, art. ondulațiile (sil. -ți-i-)

ondulație

ONDULAȚIE s. 1. neregularitate, sinuozitate. (~iile unui teren.) 2. buclă.

ONDULAȚIE s. 1. neregularitate, sinuozitate. (~iile unui teren.) 2. buclă, cîrlionț, creț, inel, ondulă, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scîrlionț, zgîrlăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. și Mold.) scir. (~ a părului cuiva.)