14 definiții pentru onorar (adj.)
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ONORAR1, -Ă, onorari, -e, adj. (Înv.) Onorific. – Din fr. honoraire, lat. honorarius.
ONORAR1, -Ă, onorari, -e, adj. (Înv.) Onorific. – Din fr. honoraire, lat. honorarius.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
onorar2, ~ă a [At: HELIADE, F. 16/7 / V: (iuz) ~iu a / Pl: ~i, ~e / E: fr honoraire, lat honorarius, -a, -um] (Iuz) Onorific.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONORAR2, -Ă, onorari, -e, adj. (Rar) De onoare, onorific.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ONORAR, -Ă adj. (Rar; despre persoane) Care a încetat de a deține o funcție, dar își păstrează titlul și atribuțiile onorifice; onorific (2). // s.n. V. onorariu. [Var. onorariu, -ie adj. / cf. fr. honoraire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
onorar a. 1. care conservă titlul și prerogativele onorifice ale unei funcțiuni, ce a încetat a o exercita: profesor onorar; 2. care poartă un titlu onorific fără funcțiune: membru onorar al unei societăți. ║ n. retribuțiunea profesiunilor liberale: onorarul unui medic, advocat, profesor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) onorár, -ă adj. (lat. honorarius). De onoare, onorific, care nu e efectiv, ci numaĭ cu titlu (fără a funcționa saŭ funcționînd fără leafă dacă există): prezident onorar, funcțiune onorară. Fost, dar păstrînd încă titlu: profesor onorar (V. emerit). Adv. în mod onorar: a funcționa onorar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
onorariu2 a vz onorar1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONORARIU s.n. Sumă oferită pentru un serviciu prestat de o persoană cu profesiunea liberă (avocat, medic etc.). // adj. V. onorar. [Pron. -riu, var. onorar s.n. / cf. fr. honoraires, lat. honorarium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
onorar (onorific) (rar) adj. m., pl. onorari; f. onorară, pl. onorare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
onorar (onorific) (înv.) adj. m., pl. onorari; f. onorară, pl. onorare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
onorar (de onoare) adj. m., pl. onorari; f. sg. onorară, pl. onorare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
onorar, -ră adj. (profesor onorar).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ONORAR adj. v. onorific.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
onorar adj. v. ONORIFIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- pronunție: onorarĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
onorar, onorarăadjectiv
- 1. Care a încetat de a deține o funcție, dar își păstrează titlul și atribuțiile onorifice; de onoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: onorific
etimologie:
- honoraire DEX '09 DEX '98 DN
- honorarius DEX '98 DEX '09