13 definiții pentru onorific
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ONORIFIC, -Ă, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distincții etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva. ♦ (Despre funcții, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din fr. honorifique, lat. honorificus.
ONORIFIC, -Ă, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distincții etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva. ♦ (Despre funcții, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din fr. honorifique, lat. honorificus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
onorific, ~ă a [At: (a. 1875) URICARIUL, V, 150/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr honorifique, lat honorificus, -a, -um] 1 (D. un titlu, o distincție etc.) Acordat în semn de cinste, de considerație față de cineva. 2 (D. o funcție de serviciu) Care aduce onoare, cinste, fără a produce un profit material. 3 (D. persoane) Căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite. 4 (D. persoane) Care îndeplinește o funcție fără a fi retribuit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONORIFIC, -Ă, onorifici, -e, adj. 1. Care aduce onoruri; făcut, acordat în semn de cinste, de onoare, de respect, de considerație față de cineva. Titlu onorific. 2. Care aduce onoare, cinste, fără a produce un profit material. Junii membri ai comitetului primiră cu plăcere astă onorifică însărcinare. NEGRUZZI, S. I 342. 3. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; de onoare. Membru onorific. Președinte onorific..
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ONORIFIC, -Ă adj. 1. Care aduce o distincție, onoruri, fără însă a atrage după sine avantaje sau profituri materiale. 2. Căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de considerație; de onoare. [< fr. honorifique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONORIFIC, -Ă adj. 1. (despre titluri, distincții, funcții etc.) care aduce onoruri, fără a trage un avantaj, profit material. ◊ care îndeplinește o funcție fără a fi retribuit. 2. căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de considerație. (< fr. honorifique, lat. honorificus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ONORIFIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre titluri, funcții etc.) Care conferă onoare (fără avantaje materiale); acordat în semn de onoare (fără a fi retribuit). 2) (despre persoane) Care deține un titlu sau exercită o funcție fără retribuție; de onoare. /<fr. honorifique, lat. honorificus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
onorific a. ce procură onoruri: titlu onorific.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*onorífic, -ă adj. (lat. honoríficus, d. honor, onoare, și fácere, a face). Onorar, care face onoare pin persoana luĭ: membru onorific. Care procură onorurĭ (dar nu leafă): titlu onorific. Adv. În mod onorific: a funcționa onorific.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
onorific adj. m., pl. onorifici; f. onorifică, pl. onorifice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
onorific adj. m., pl. onorifici; f. onorifică, pl. onorifice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
onorific adj. m., pl. onorifici; f. sg. onorifică, pl. onorifice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ONORIFIC adj. (rar) onorar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ONORIFIC adj. (rar) onorar. (Membru, profesor ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
onorific, onorificăadjectiv
- 1. (Despre titluri, distincții etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00sinonime: onorar
- Titlu onorific. DLRLC
- 1.1. (Despre funcții, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Junii membri ai comitetului primiră cu plăcere astă onorifică însărcinare. NEGRUZZI, S. I 342. DLRLC
-
-
- 2. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Membru onorific. Președinte onorific. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- honorifique DEX '09 DEX '98 DN
- honorificus DEX '09 DEX '98 MDN '00