opțiuni
  • info

11 definiții pentru oportunist (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPORTUNIST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste.

OPORTUNIST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste.

oportunist, ~ă smf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~iști, ~e / E: opportuniste] Persoană lipsită de principialitate, care adoptă și aplică după împrejurări, diverse păreri și principii.

OPORTUNIST, -Ă, oportuniști, -ste, s. m. și f. 1. Adept al oportunismului (1). Zdrobirea dușmanilor partidului, a oportuniștilor de toate nuanțele nu înseamnă că lupta a luat sfîrșit; sarcina este să demascăm sistematic ideologia și rămășițele ideologiei curentelor dușmane leninismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 10. ◊ (Adjectival) Partidul se întărește curățindu-și rîndurile de elementele oportuniste. 2. Persoană lipsită de caracter și de principialitate, care, pentru a-și satisface interesele, adoptă și aplică, după împrejurări, diverse păreri și principii.

OPORTUNIST, -Ă adj. Referitor la oportunism, propriu oportunismului. // s.m. și f. 1. Om care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. 2. Adept al oportunismului (2). [Cf. fr. opportuniste, rus. opportunist].

OPORTUNIST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al oportunismului (1). 2. (cel) care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. (< fr. opportuniste, rus. opportunist)

OPORTUNIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al oportunismului. /<fr. opportuniste

oportunist m. partizan al oportunismului.

*oportuníst, -ă s. și adj. (d. oportun). Partizan al oportunizmuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oportunist adj. m., s. m., pl. oportuniști; adj. f., s. f. oportunistă, pl. oportuniste

oportunist adj. m., s. m., pl. oportuniști; adj. f., s. f. oportunistă, pl. oportuniste

oportunist adj. m., s. m., pl. oportuniști; f. sg. oportunistă, pl. oportuniste

Intrare: oportunist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oportunist
  • oportunistul
  • oportunistu‑
plural
  • oportuniști
  • oportuniștii
genitiv-dativ singular
  • oportunist
  • oportunistului
plural
  • oportuniști
  • oportuniștilor
vocativ singular
  • oportunistule
  • oportuniste
plural
  • oportuniștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oportunist, oportuniștisubstantiv masculin
oportunistă, oportunistesubstantiv feminin

  • 1. Adept al oportunismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Zdrobirea dușmanilor partidului, a oportuniștilor de toate nuanțele nu înseamnă că lupta a luat sfîrșit; sarcina este să demascăm sistematic ideologia și rămășițele ideologiei curentelor dușmane leninismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 10. DLRLC
  • 2. Persoană lipsită de caracter și de principialitate, care, pentru a-și satisface interesele, adoptă și aplică, după împrejurări, diverse păreri și principii. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.