oprima vt [At: DLR / Pzi: oprim / E: fr opprimer, lat opprimare] A asupri.

OPRIMA, oprim, vb. I. Tranz. A asupri, a împila. – V. exploata.

OPRIMA vb. I. tr. A asupri; a împila. [P.i. oprim. / < fr. opprimer, it. opprimere].

OPRIMA vb. tr. a asupri; a împila. (< fr. opprimer, lat. opprimere)

A OPRIMA oprim tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a împila; a exploata. [Sil. o-pri-] /<fr. opprimer

oprimà v. a apăsa prin violență, prin abuz de autoritate.

*oprím, a -á v. tr. (fr. opprimer, d. lat. óp-primo, -primere, -pressum). Asupresc, guvernez pin violență: a oprima un popor. Apes, fac să simtă o neliniște, o sufocare, o greutate: frica îl oprima.

oprima (a ~) (desp. o-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. oprim, 3 oprimă; conj. prez. 1 sg. să oprim, 3 să oprime

oprima (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprimă

oprima vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. oprim, 3 sg. și pl. oprimă

oprim.

OPRIMA vb. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bântui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)

OPRIMA vb. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)